Următoarele direcții sunt prioritare pentru politica de dezvoltare socială a României pentru următorii 20 de ani, arată concluziile Raportului social al Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) din 2017, din cadrul Academiei Române, intitulat „Starea socială a României. Calitatea vieții: situația actuală și perspective pentru 2038”. Le reproduc ad litteram, pentru că sunt realiste și de mare importanță. Doamne ajută, poate le punem și în practică!

   După 27 de ani, România se plasează pe ultimul loc, împreună cu Bulgaria, la distanță de standardele europene, dar și față de celelalte țări foste socialiste membre UE. O țară subdezvoltată, sărăcită, cu o economie dezindustrializată și cu o agricultură dezorganizată, o economie incapabil de a oferi locuri de muncă pentru întreaga populație, munci cu valoare scăzută, o comunitate demoralizată.

   Spre deosebire de țări precum Republica Cehă, Ungaria, Polonia sau Bulgaria care au înregistrat creșteri economice în perioada tranziției, România a fost singura țară care în primii 11 ani ai tranziției (1990-2000) a cunoscut o cădere a economiei de 30%.

   Încă de la începutul tranziției, România a optat pentru politici sociale minimale, iar finanțarea sistemului de protecție socială s-a situat la jumătatea valorii pe care o înregistrează țările europene dezvoltate și la o distanță substanțială față de celelalte țări în tranziție (UE 8).

   Obiectivul legitim al României, membră a UE, în această situație este ca în următorii 20 de ani să atingă sau să se apropie semnificativ de standardele europene. Analiza noastră stabilește direcțiile și țintele României pentru următorii 20 ani la principalii indicatori de dezvoltare a stării sociale a României.

   Alături de obiectivul lichidării subdezvoltării, trebuie să avem în vedere și resorbirea problemelor grave generate de o lungă istorie, dar și de trecutul recent, sărăcirea, migrația excesivă, inegalitatea socială, situația social-economică critică a populației de romi, dar și corectarea erorilor tranziției.

   Strategiile de dezvoltare social-economică a României trebuie să țină seama de contextul Europei din care facem parte. Ne-am integrat într-o Europă care se dovedește a fi diferită de cea pe care naiv ne-am imaginat-o. Și Europa se confruntă cu crize, țările componente se află și ele în competiție. Este vital să ne definim mai realist și responsabil poziția noastră europeană.

   Starea socială a României, sever ignorată, trebuie să constituie o prioritate. Ea prezintă un grad ridicat de subdezvoltare și dezorganizare. „Refacerea” stării sociale a țări trebuie pus ca obiectiv strategic prioritar. Este vital ca starea socială a țării și calitatea vieții să reprezinte obiective strategice prioritare care să orienteze proiectarea viitorului.

   Ar fi o eroare ca următorii 20 de ani să reprezinte o continuare a patternului de până acum. E nevoie de o reorientare a gândirii noastre politice strategice. Propunem 10 direcții prioritare.

1. De la o reformă economică cu rezultate mai degrabă negative și sacrificarea stării sociale a populației, la o strategie centrată pe ieșirea din multiplele crize ale societății românești și promovarea modelul unei societăți de calitate care să asigure prosperitatea.
2. Compensarea creșterii economice moderate cu promovarea unei societăți echilibrate social, rațional organizată, cu un nivel ridicat al funcționării democrației, centrare pe nevoile populației; creșterea calității vieții, optimism, încredere în instituțiile publice, respect pentru om.
3. Înlocuirea viziunii dominată de un mondialism economic gol cu un program de dezvoltare a economiei naționale, orientat spre promovarea bunăstării colective: relansarea economiei românești cu obiectivul creării de noi locuri de muncă de calitate; politica salariului mic înlocuită cu politica salariului la nivel european; reechilibrarea raportului dintre muncă și profit, care este actualmente grav în defavoarea muncii.
4. O nouă viziune a poziției și rolului statului: de la un stat minimal, la un stat la dimensiunile europene, orientat activ spre promovarea dezvoltării social-economice.
5. Politica socială centrată activ pe suportul pentru copii și familii. Un program național de reabilitare a natalității, și, complementar, combaterea abandonului copilului. Obiectiv pe termen mediu și lung: stabilizarea natalității cel puțin la nivelul reproducerii simple a populației.
6. Reforma sistemului public cu priorități: debirocratizarea, simplificarea și eficientizare, cetățeanul pus ca valoarea centrală a sistemului public.
7. Promovarea valorilor morale în viața socială, responsabilitatea și coeziunea socială.
8. Abordarea cu prioritate a situațiilor sociale extreme: sărăcirea populației, care a tins să se cronicizeze la nivelul a 40% din populație; lichidarea „pungilor de sărăcie”, cele mai multe aflate încă într-un proces de creștere; apariția unor noi surse de aruncare în sărăcie, ca de exemplu debranșarea de la sistemul de încălzire publică și de la electricitate, pierderea locuinței, crize generate de îndatorirea financiară fără speranțe.
9. Promovarea unui stil de viață echilibrat, adaptat la contextul unei societăți moderne, dar și la resursele economice existente.
10. Introducerea unui sistem național de monitorizare și evaluare a politicilor, programelor/proiectelor sociale, a gradului de progres a României.

   Aici puteți citi întregul Raport social al ICCV (2017).