În general, vorbirea este un mijloc de comunicare între oameni. Dacă vorbești cu tine însuți, fără să te adresezi unei persoane din apropiere sau fără ca cineva să te audă, poate să pară un lucru inutil. În anumite situații, poate fi jenant să fii surprins vorbind singur. Dar acest gen de discuții personale sau dialogurile cu propria persoană sunt folosite de majoritatea oamenilor pentru că sunt benefice și ne ajută în multe situații.

   Un prim exemplu al vorbirii cu sine. Dacă te întrebi în sine sau rostești cu voce tare „Unde am pus cheile?” sau „Ce am făcut cu telecomanda?” te ajută să-ți reamintești și să localizezi mai ușor ceea ce cauți, crescând capacitatea de concentrare. Mai mult, persoanele care folosesc comunicarea verbală pentru a-și ghida acțiunile, îmbunătățesc în mare măsură amintirea și executarea sarcinilor, pe care le vor duce la îndeplinire în mod mai eficient.

   Vorbirea cu sine însuși apare din copilărie. Unii dintre noi au auzit la copii ceva de genul „Păpușa asta nu încape în pătuț, mă duc să o aduce pe aia micuță” sau „Mașina asta nu intră în garaj, caut una mai mică”. Provocările și rezolvarea situațiilor, prin comenzi date verbal, îi ajută pe copii să înțeleagă și să țină minte acțiunile întreprinse.

   Pur și simplu, dacă vorbești cu tine însuți poate fi o ușurare, mai ales când nu este nimeni prezent să te asculte. Te ajută să-și înțelegi emoțiile și sentimentele și să le accepți, ca o împăcare cu ele. De asemenea, îți sporește încrederea și motivația pozitivă, deci duce la creșterea siguranței de sine.

   Dar, poate să existe și un dialog negativ cu propria persoană, care nu mai este benefic. De exemplu, dacă îți spui des „Cum am putut să spun așa ceva?” sau „Ce prost am fost” ca o blamare constantă în anumite probleme, înseamnă o autocritică în mod deschis, descurajantă, care va afecta stima de sine și acțiunile viitoare.

   În general, a vorbi cu sine este un lucru normal în zilele noastre, ca o practică prin care ne gestionăm eficient gândurile, sentimentele, acțiunile etc. ca să avem o productivitate sporită la abordarea sarcinilor cotidiene, plus o siguranță în sine și motivație, fără a mai fi asociat cu probleme de sănătate mintală. Eu vorbesc cu mine însumi în fiecare zi. Cred că este un lucru normal și bun. Dar ar fi interesant să aflu și părerea voastră.