Nu cred că mulți conducători auto (și chiar pietoni) s-au întrebat de-a lungul timpului de ce semnul STOP este singurul indicator rutier octogonal, folosit în majoritatea țărilor din lume. Forma sa actuală, unică, care îl face imposibil de confundat cu alte indicatoare rutiere, a fost adoptată la Convenția de la Viena în anul 1968 ca standard internațional.

   Indicatorului octogonal roșu îi ajută pe șoferi să recunoască imediat obligația de a opri, indiferent de țara în care conduc. Eficiența indicatorului nu se datorează numai culorii sau cuvântului STOP, forma diferită având un rol esențial. Dacă indicatorul este acoperit parțial de zăpadă, vegetație sau este foarte murdar, șoferii îl pot identifica după conturul său unic. Mai mult, persoanele care nu pot să citească repede textul din patru litere (!) sau conducătorii auto pot să înțeleagă ușor, de la mare distanță sau în condiții de vizibilitate redusă, mesajul transmis prin forma octogonală unică.

   În plus, singurul indicator rutier octogonal permite recunoașterea lui chiar și din spate. Dacă un șofer vede spatele unui semn octogonal pe un drum perpendicular, știe imediat că autovehiculele din direcția respectivă au obligația să oprească. Acest detaliu bine gândit contribuie în mare măsură la o mai bună anticipare a situațiilor din intersecții.

   Primul indicator oficial STOP a fost instalat în 1915, la Detroit. Era un simplu panou alb, pătrat, pe care cuvântul „STOP” era scris cu litere negre. Pe măsură ce numărul mașinilor a crescut, astfel de indicatoare au început să apară și în alte orașe, dar nu exista vreun standard. Unele erau pătrate, altele dreptunghiulare, iar dimensiunile și culorile erau diferite de la un stat la altul. Abia în 1954, după apariția materialelor reflectorizante, autoritățile americane au decis ca toate indicatoarele să fie roșii, cu inscripția de culoare albă. O alegere firească deoarece culoarea roșie era deja asociată cu oprirea datorită semafoarelor și luminilor de frânare.

Sursă: insureonthespot.com