Mă hazardez acum când scriu acest articol despre un român bun și patriot, pe care l-am numit radiologul societății românești: Ion Luca Caragiale. De ce? Pentru că, în opinia mea, a făcut o „radiografie” completă și complexă a societății românești în care a trăit și care este atât de contemporană. Excepția a fost perioada comunismului, pe care mulți ar dori să o șteargă din istoria omenirii.

   Ion Luca Caragiale (1885 – 1912) a fost inițial corector, copist, sufleur, revizor școlar și apoi pamfletar, ziarist, nuvelist, poet, scriitor, comentator politic, traseist politic rasat, director de teatru și dramaturg. George Călinescu l-a considerat cel mai mare dramaturg român, iar pentru alții Caragiale a oglindit excelent societatea românească, așa cum a fost pentru englezi William Shakespeare, pentru spanioli Miguel de Cervantes și pentru francezi Molière. A fost portavocea unui popor care a reușit să supraviețuiască prin umor, toleranță și credință.

   În timpul vieții a fost venerat, adulat și, în egală măsură, contestat, discreditat, acuzat de plagiat (i s-a refuzat de două ori premiul Academiei Române, dar este membru post-mortem al Academiei Române din 1948). Criticul literar Pompiliu Constantinescu l-a numit, în 1938, „un geniu critic la rece” și multe personalități i-au acordat un loc de cinste în galeria celor mai ilustre spirite ale neamului, drept un „geniu tutelar”, „mimul genial”, „satiricul biciuitor de moravuri”, „chipul diurn al ființei naționale sau „cel mai sociabil scriitor al românilor”. În același timp, a fost etichetat de adversari drept un „măscărici”, o „caricatură a românismului”, „bufon”, „cinic”, „reacționar”, „nepatriotul”, grecoteiul fără niciun Dumnezeu ori monstrul responsabil de leznațiune.

   Nichita Stănescu l-a caracterizat simplu (P.S.: I. L. Caragiale s-a născut în satul Haimanale, care azi îi poartă numele):

Caragiale, Caragiale,
Dacă nu erai matale,
Rămâneam tot… haimanale.

   Prea lungă și totuși scurtă această expunere despre Caragiale, care a satirizat îndeosebi răutatea și prostia oamenilor din vremea sa și a ridiculizat metehnele omenești. Citiți-i operele și o să vedeți o asemănare izbitoare cu societatea românească de azi. Fără niciun dubiu!

   La final, fără glumă: