De-a lungul anilor, în multe cazuri, betonul roman a demonstrat că poate fi mai rezistent decât betonul actual, modern, care se poate deteriora în câteva decenii. Un studiu nou arată care este secretul care le-a permis romanilor să facă un material de construcții foarte durabil cu care să realizeze structuri și construcții atât de complexe.

   O echipă de cercetători din SUA, Italia și Elveția au analizat peste 2.000 de mostre de beton prelevate din zidul orașului antic Privernum (azi un sit arheologic în centrul Italiei). Cercetătorii au descoperit că fragmentele albe de oxid de calciu (var nestins) din interiorul betonului sunt secretul care îi conferă acestuia capabilitatea de a auto-repara crăpăturile apărute în timp. Până acum aceste fragmente albe au fost ignorate deoarece au fost considerate că proveneau din utilizarea a unei tehnici neadecvate, la vremea aceea, de amestecare a materialelor.

   Analiza betonului roman a arătat că varul s-a format la temperaturi mari, iar „amestecarea la cald” a fost cheia durabilității betonului. Romanii nu amestecau varul nestins cu apă înainte de a adăuga celelalte componente pentru realizarea betonului.

   „Beneficiile amestecării la cald sunt duble. În primul rând, când betonul este încălzit la temperaturi înalte se produc reacții chimice care nu sunt posibile dacă s-ar folosi var stins, rezultând și alți compuși asociați care altfel nu s-ar forma dacă temperatura nu este ridicată. În al doilea rând, această temperatură mare reduce semnificativ timpul de tratare și întărire al betonului pentru că toate reacțiile sunt accelerate, ceea ce duce la finalizarea mult mai rapidă a construcțiilor”, a explicat un cercetător într-un comunicat de presă.

   În consecință, crăpăturile care au apărut pe parcursul timpului în betonul roman s-au putut „auto-repara”, fie în urma reacției acestui fluid bogat în calciu cu materialul vulcanic (mulți cercetătorii au crezut că cenușa vulcanică folosită de romani la prepararea betonului a fost ingredientul cheie), fie prin recristalizarea carbonatului de calciu.

   Această descoperirea ar putea revoluționa modul de realizarea a betonului în zilele noastre.