Toată lumea așteaptă cu nerăbdare sfârșitul de săptămână sau weekend-ul. Dar probabil nimeni nu se întreabă de ce săptămâna are 7 zile. Societatea contemporană, cu un stil de viață stresant și ocupată până peste cap, nu mai are timp să se gândească și să reflecte la cele mai simple și particulare momente ale vieții. Chiar dacă întrebarea pare naivă, încerc pe scurt să răspund la „de ce săptămâna are 7 zile?” fără a interpreta că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile.

   Timpul, ca perioadă sau durată măsurată, s-a bazat din antichitate pe mișcarea Soarelui, planetelor și a Lunii. O zi înseamnă o rotație completă a Pământului în jurul axei sale. Mișcarea de revoluție a Pământului este deplasarea anuală a Terrei în jurul Soarelui, adică 365 și ¼ de zile și reprezintă un an. Mai exact o rotație completă durează 365 zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde.

   Săptămâna de 7 zile a fost adoptată de astrologii din Babilon, în Mesopotamia, aproximativ în anul 2000 î. Hr., care s-au bazat pe fazele Lunii. Perioada de repetare a fazelor Lunii are o durată de aproximativ 29,5 zile, dar babilonienii au rotunjit ciclul Lunii la 28 de zile și le-au împărțit în 4 perioade de 7 zile (babilonienii antici credeau că cifra șapte avea o semnificație mistică) pentru a rămâne în sincronizare cu fazele Lunii pe termen lung. Au adoptat cifra șapte și pentru că au observat șapte corpuri cerești importante și au desemnat o zi pentru fiecare dintre ele, cele mai proeminente planete vizibile cu ochiul liber: Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus și Saturn.

   Celții aveau o săptămână de 9 zile, popoarele germanice săptămâni de 14 zile, iar egiptenii antici foloseau un ciclul săptămânal de 10 zile. Se pare că și vechii daci respectau tot săptămâna de 7 zile, înainte de a se întâlni cu romanii. Romanii au acordat nume zilelor săptămânii după cei mai populari aștri cunoscuți în vremea lor, transformați în divinități. Aceste nume sunt încă înrădăcinate până azi, sub o formă sau alta, în lexicul tuturor limbilor romanice:

Dies Lunae – ziua Lunii – Luni (română) – Lunedi (italiană) – Lundi (franceză) – Lunes (spaniolă)
Dies Martis – ziua lui Marte – Marți (română) – Martedi (italiană) – Mardi (franceză) – Martes (spaniolă)
Dies Mercurii – ziua lui Mercur – Miercuri (română) – Mercoledi (italiană) – Mercredi (franceză) – Miercoles (spaniolă)
Dies Jovis – ziua lui Jupiter etc.
Dies Veneris – ziua lui Venus etc.
Dies Saturni – ziua lui Saturn etc.
Dies Dominus – ziua Soarelui, adică ziua Domnului

   În România, abia în anul 1925 a apărut „Legea pentru reglementarea repausului duminical și a sărbătorilor legale”, care obliga patronii să acorde angajaților, pe lângă repausul duminical, încă 11 zile de odihnă pentru sărbătorile legale.

   P.S. Diametrul soarelui (1.392.700 km) este de 400 de ori mai mare decât al lunii (3.474,2 km). Soarele se află la o distanța față de Pământ de aproape 390 de ori mai mare decât distanța între Lună și Pământ (384.400 km). Din acest motiv, atât soarele cât și luna apar pe cer de aceleași dimensiuni. Totodată este și motivul pentru care putem vedea o eclipsă totală de soare.

Sursă: Nature World News