Bunica este esențială pentru creșterea nepoților și o mare parte din experiențele din copilărie sunt foarte strâns legate de relația cu bunica și bunicul. Bunicii au un rol important în formarea copiilor și sunt o lecție de viață deschisă din multe puncte de vedere, iar prezența lor în viața nepoților întărește importanța și valorile familiei. În general, bunica are mai puține reguli și mai mult timp decât părinții copiilor, o dispoziție mai mare pentru joacă și distracție și este considerată un aliat de nădejde de către nepoți. De aceea, între nepoți și bunică se formează rapid o legătură foarte puternică, chiar în ciuda diferențelor de personalitate și de vârstă.

   Ajutorul bunicii este esențial pentru familiile din întreaga lume, dar rolul și capacitatea de a oferi ajutor pentru creșterea nepoților scade odată cu vârsta bunicii. Nu este ceva nou, pentru că bunica era importantă și în comunitățile care au trăit în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, așa cum arată câteva studii interesante.

   Primul studiu, realizat la Universitatea din Turku (Finlanda), în baza arhivelor păstrate de Biserică, a analizat peste 5800 de copii născuți între 1731 și 1895. Concluzie: în familiile care au avut în preajmă o bunică în vârstă de 50-70 de ani, nepoții cu vârsta până la cinci 5 ani au avut o șansă de supraviețuire mai mare cu 30% față de copiii fără o bunică; în familiile care au avut o bunică în vârstă de peste 75 de ani au murit cu 37% mai mulți copii înainte de vârsta de 2 ani în comparație cu celelalte familii cu bunică mai tânără. Probabil că rata scăzută de supraviețuire a copiilor mici cu o bunică bătrână a avut la bază și neputința părinților de a avea grijă de proprii copii și totodată de părinții în vârstă.

   Al doilea studiu, realizat în Canada, a analizat informații despre 3382 de bunici din partea mamei și 56.767 de nepoți care care au trăit între anii 1608 și 1799. Concluzie: când bunicile au trăit departe de fiicele lor, acestea au avut mai puțini copii. S-a calculat chiar exact: fiicele au avut în medie cu 0,5 copii mai puțin pentru fiecare 100 km distanță.

   Majoritatea consideră că menopauza, care este rară în rândul regnului animal, este un „accident” în evoluția umană. Dar s-ar putea să aibă rădăcini mult mai adânci ca adaptare pentru a spori supraviețuirea descendenței umane.