Imnul de stat al României are o istorie de peste 150 de ani. România a avut șase imnuri naționale, toți cei care s-au perindat la putere schimbând atât ziua națională, cât și imnul și simbolurile (însemnele) țării. Așadar, într-un secol și jumătate ne-am schimbat imaginea de șase ori, făcând „istorie”. Mai jos este istoria imnului României.

   Imnul de stat ar trebui să fie un cântec solemn și oficial, o melodie triumfală, patriotică, care să aibă capacitatea de a mobiliza toți cetățenii, un simbol al națiunii. Am reușit acest lucru în decursul anilor? Vă las să trageți concluziile singuri.

   1. Începând cu anul 1840 în Principatele Române s-a născut ideea unui imn național care să se cânte mai ales la festivitățile oficiale unde apărea domnitorul țării. În anul 1862 s-a organizat un concurs pentru Imnul de Stat al României și a fost selectată piesa lui Eduard Hubsch, un violonist de origine germană născut în Slovacia, care era capelmaistru la Iași. Imnul s-a numit inițial „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei-Sale Prințul Domnitor” și ani buni nu a avut versuri.

   2. În anul 1884, imnul a preluat versurile compuse de poetul Vasile Alecsandri, devenind „Imnul regal român”. Cunoscut și sub titlul „Trăiască regele”, imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată la încoronarea regelui Carol I.

Trăiască Regele

În pace și onor

De țară iubitor

Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susține cu a Ta mână

Coroana Română!

Trăiască Patria

Cât soarele ceresc,

Rai vesel pământesc

Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit

De nevoi,

Fie-n veci locuit

De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc Părinte,

Întinde a Ta mână

Pe Țara Română!

   3. Acest imn de stat a dăinuit până în 1948, adică vreme de 64 de ani, fiind cel mai longeviv imn din istoria țării. După venirea la putere a comuniștilor, a fost înlocuit cu „Zdrobite cătușe”, pe muzică de Matei Socor și versuri de Aurel Baranga. A fost imnul național al Republicii Populare Române între 1948 și 1953.

Zdrobite cătușe în urmă rămân

În frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul

Trăiască, trăiască Republica noastră,

În marș de năvalnic șuvoi;

Muncitori și țărani și ostași

Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar

E ceasul de sfântă’ncordare

Unirea și pacea și munca-i stegar’

Republicii noi populare.

   4. „Te slăvim, Românie!”  a fost imnul național al Republicii Populare Române între 1953 și 1977. Versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a fost compusă tot de Matei Socor. Imnul are la bază ideologia leninistă și demonstrează prietenia cu Uniunea Sovietică.

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălța-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

   5. Între 1977 și până la revoluția din 1989 imnul național a fost „Trei culori”. Este bazat pe cântecul patriotic cu același titlu, dar cu un text modificat, muzica fiind compusă de Ciprian Porumbescu. A fost imnul național al Republicii Socialiste România.

Cântecul patriotic

Imnul național al Republicii Socialiste România

Trei culori cunosc pe lume Ce le țin de-un sânt odor, Sunt culori de-un vechi renume Suveniri de-un brav popor.   Roșu-i focul ce-mi străbate, Inima-mi plină de dor Pentru sânta libertate Și al patriei amor.   Auriu ca mândrul soare Fi-va’l nostru viitor Pururea’n eternă floare Și cu luci netrecător   Iar albastrul e credința Pentru țară ce-oi nutrim Credincioși fără schimbare Pân’ la moarte o să-i fim   Pân’ pe cer și cât în lume Vor fi aste trei culori Vom avea un falnic nume Și un falnic viitor   Iar când, fraților, m’oi duce De la voi ș’oi fi să mor Pe mormânt, atunci să-mi puneți Mândrul nostru tricolor

Trei culori cunosc pe lume, Amintind de-un brav popor, Ce-i viteaz, cu vechi renume, În luptă triumfător.   Multe secole luptară Străbunii noștri eroi, Să trăim stăpîni în țară, Ziditori ai lumii noi.   Roșu, galben și albastru Este-al nostru tricolor. Se înalță ca un astru Gloriosul meu popor.   Suntem un popor în lume Strîns unit și muncitor, Liber, cu un nou renume Și un țel cutezător.   Azi partidul ne unește Și pe plaiul românesc Socialismul se clădește, Prin elan muncitoresc.   Pentru-a patriei onoare, Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim. Cu alte neamuri sub soare, Demn, în pace, să trăim.   Iar tu, Românie mândră, Tot mereu să dăinuiești Și în comunista eră Ca o stea să strălucești.

   6. „Deșteaptă-te, române!” este din anul 1990 imnul național al României. Versurile sunt ale lui Andrei Mureșanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător. Melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. Unii îl creditează pe Anton Pann ca autor al muzicii, o alta versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele „Din sânul maicii mele”. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!