Anxietatea este definită ca o stare de neliniște, de teamă nedeterminată (însoțită chiar de tulburări fiziologice), de așteptare încordată, de îngrijorare. Ar putea să fie valorificate aceste aceste frământări și griji interioare ca să fie transformate în lucruri benefice?

   Când suntem îngrijorați cu privire la un termen limită, apropiat sau mai îndepărtat, sau ne simțim copleșiți, chiar depășiți, de rezolvarea unor probleme sau înainte de un interviu ori un examen important, poate părea absurd să ne imaginăm că acest lucru are vreun avantaj. Fără nicio îndoială, o anxietate extremă, debilitantă, care provoacă o stare de slăbiciune, nu este niciodată binefăcătoare, dar o anxietate la un nivel moderat ne poate face să rezolvăm problemele mai inteligent, folosind gândirea rațională și chiar să aibă beneficii asupra sănătății generale. Asta arată câteva studii realizate în ultimii ani.

   Anxietatea poate fi privită și ca o sonerie de alarmă care ne atrage atenția asupra unei situații care necesită acțiune, iar sensibilitatea noastră la acest semnal, prin conștientizare sporită, ne ajută să luăm decizii informate, în cunoștință de cauză. Dacă nu avem resursele pentru a o gestiona, excitarea fiziologică și gândurile îngrijorătoare funcționează mai repede decât evaluarea noastră conștientă despre cât de solicitantă este o situație.

   Deși anxietatea poate fi considerată o incapacitate, a fost chiar considerată patologică, simptomele tulburărilor de anxietate severe au ajuns să fie văzute ca afecțiuni care au nevoie de tratament, ea tinde să fie asociată cu profilul genetic al unui individ al cărui temperament este caracterizat de onestitate, atenție la detalii, impulsuri puternice, căutarea excelenței și apropierea față de nevoile celorlalți.

   Până la urmă, anxietatea este, și ar trebui apreciată, ca o stare emoțională, nu ca o experiență emoțională care trebuie tratată și eventual eradicată. Eu cred, fără niciun dubiu, că o stare de anxietate la un nivel moderat a schimbat spre bine multe drumuri în viață.