Orice acțiune are un trecut (o cauză) și un viitor ce derivă din ea. Acțiunea presupune o dorință care a generat‑o și un gând care a modelat‑o. Fiecare gând este o verigă într‑un lanț nesfârșit de cauze și efecte, fiecare efect devenind la rândul său o cauză și fiecare cauză fiind efectul unei cauze anterioare; iar fiecare verigă a acestui lanț neîntrerupt este structurată din trei componente ‑ dorință, gând și acțiune. Dorința stimulează gândul, iar gândul se manifestă printr‑o acțiune. Toate acțiunile întreprinse se concretizează în destin. Iar omul este (sau ar trebui să fie) stăpânul propriului destin. El își poate controla destinul și prin puterea gândului, dacă este pregătit în acest sens, apelând la legea atracției prin rezonanță.

   Ochii sunt ca un instrument telegrafic ce transmite mesaje. În ei poți citi gândurile oamenilor (de trădare, depresie, tristețe, ură, bucurie, pace, armonie, sănătate, putere, frumusețe etc.). Oamenii cu multă hotărâre, antrenament, inteligentă și experiență, pot ajunge să „citească” caracterul unui om din semnele feței și ale ochilor, precum și urmărindu-i conversația și comportamentul.

   În lumea gândurilor, ca și pretutindeni în univers, funcționează „legea atracției prin rezonanță”. Oamenii care au gânduri similare se simt atrași în mod natural unul către celălalt. Sau cum spune înțelepciunea populară: „cine se aseamănă se‑adună” ori „spune‑mi cu cine te întovărășești ca să‑ți spun cine ești”. Omul își atrage continuu spre sine din universul vizibil și din cel invizibil gânduri, influențe și condiții mai apropiate de cele ale propriilor idei. Gândurile sunt proprietatea noastră privată și le putem folosi într‑un mod creator, împlinindu‑ne dorințele, prin cunoașterea puterii lor și utilizarea lor conștientă, prin concentrare și organizare.

   Dar, bineînțeles, există și excepții: pentru mine legea atracției prin rezonanță nu mai funcționează pentru o anumită persoană, chiar dacă gândul trăiește și se manifestă zi de zi.  Oare lipsește concentrarea?