Din punct de vedere biologic fiecare ființă umană are o identitate individuală, fiecare om este unic în felul lui, în primul rând prin ADN-ul pe care-l primește. Ne naștem cu o întreagă moștenire genetică preluată de la părinți și, prin intermediul lor, de la bunici, străbunici, stră-străbunici, străbuni etc. De asemenea, primim o seamă de trăsături, deprinderi, caracteristici distinctive, judecăți și prejudecăți în funcție de contextul geografic și istoric în care ne dezvoltăm. Toate acestea ne conferă o identitate genetică, de familie, de loc geografic și de moment istoric, adică o identitate locală, regională, națională și o identitate de limbă, de credință etc.

   Pe lângă această identitate pe care natura și momentul istoric ne-o dau fără să facem nimic și de multe ori fără s-o băgăm în seamă, oamenii ar trebui să-și cultive și să-și dezvolte identitatea individuală. Din nefericire, pentru prea mulți oameni ceea cu care i-a înzestrat natura rămâne singura lor identitate. Foarte, foarte mulți oameni nu simt nevoia să-și îmbogățească identitatea sau chiar nu-i interesează o identitate mai complexă, armonioasă.

   Cei care simt nevoia de a-și construi o identitate mai bogată pot începe să conștientizeze acest lucru la începutul adolescenței și pot continua s-o cultive apoi toată viața. Din păcate tinerii de azi nu primesc la nivel național nicio educație în acest sens, care, prin valorificarea selectivă (sau uneori poate chiar critică) a identității primite nativ, să-i ajute să-și îmbogățească identitatea. Educația actuală nu are această învățătură în atenție și nici măcar nu-și propune s-o abordeze în viitor.

   Europenizarea, globalizarea și chiar internetul au o contribuție esențială, directă și indirectă, la o nouă configurare a identităților la toate nivelurile sociale. În aceste condiții numeroasele identități ale ființei umane, aflate într-o dinamică permanentă și într-o interacțiune continuă, nu mai pot fi înțelese decât sincron, într-un sistem. Iar copii noștri n-au auzit de identități culturale, cum ar fi cea balcanică, dunăreană, a Mării Negre, sud-est europeană, central europeană, mediteraneeană, europeană, occidentală etc. sau de tipologia care rezultă din diversitatea lingvistică, a civilizațiilor sau credințelor.