Spre surprinderea oamenilor de știință, un pește mare, pe cale de dispariție – peștele ferăstrău – a apelat la reproducere fără sex, un fel de naștere virgină. Aceasta este prima dovadă solidă a unei astfel de reproducere asexuată (reproducere prin spori sau prin diviziune), în sălbăticie, pentru un animal vertebrat.

   Reproducerea asexuată este adesea întâlnită printre nevertebrate și a fost observată foarte rar la unele vertebrate, aflate în captivitate. De exemplu, dragonul Komodo, cea mai mare șopârlă din lume, a dat naștere prin partenogeneză (formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate). Astfel de procese, în care un ou nefertilizat s-a dezvoltă până la maturitate, au fost observate, de asemenea, la unele specii de rechini, la unele păsări și la șerpi sau vipere. Până în prezent, dovezile de partenogeneză la vertebrate au venit în întregime de la animale captive, care nu aveau pereche. Ce aceea, oamenii de știință erau convinși că o reproducere fără sex nu se întâmplă în natură.

   De curând, cercetătorii au relevat că viața găsește mereu o cale și vertebratele, pe care le-au privit mereu, limitat, că se reproduc prin sex în sălbăticie, au de fapt și o altă opțiune, care nu implică sexul. Speciile rare, cum ar fi cele care sunt pe cale de dispariție sau chiar colonizarea un nou habitat, ar putea „motiva” o reproducere fără sex.

   Peștele ferăstrău cu dinți mici, care poate ajunge la lungimea de 7,5 m, este una din cele cinci specii de pește ferăstrău și a dispărut deja din cele mai multe locuri din Atlantic, unde era comun în urmă cu un secol, fiind găsit în prezent în câteva locații din sud-vestul Floridei. Sunt pe cale de dispariție datorită oamenilor, din cauza pescuitului excesiv și prin pierderea habitatelor costiere. Între 2004 și 2013, cercetătorii au prelevat ADN de la 190 de astfel de pești, pentru a vedea dacă rudele se reproduc între ele în cadrul unei populații mici. Ulterior, amprentele ADN verificate au relevat un lucru surprinzător: femelele s-au reprodus chiar fără împerechere. Puietul rezultat este perfect sănătos și are o mărime normală pentru vârsta lui, descendenții nefiind clone ale mamei.

   Totuși oamenii de știință avertizează că partenogeneza în sine nu este suficientă pentru a salva această specie pe cale de dispariție (doar 5% din exemplarele marcate au apelat la reproducerea asexuată), dar descoperirea ar putea să rescrie manualele de biologie.