Marii oameni de cultură sau politici au avut întotdeauna răspunsuri potrivite la întrebări deranjante sau pentru alte persoane pe care nu le agreau. Mai jos aveți o mică colecție de răspunsuri, replici și afirmații pline de duh ale unora dintre ei. Ar putea fi considerate ca o parte dintre cele mai amuzante insulte din istorie.

• Ce părere aveți despre civilizația occidentală? Cred că ar fi o idee bună. (Mahatma Gandhi);
• Câți oameni lucrează la Vatican? Cam jumătate. (Papa Ioan al XXIII-lea);
• Americanii vor încerca întotdeauna să facă ceea ce este corect, dar după ce au încercat orice altceva înainte. (Winston Churchill);
• Dumnezeu s-a plictisit de el. (Victor Hugo);
• Maică-sa ar fi trebuit să-l abandoneze și să păstreze barza. (Mae West);
• Nu uit niciodată un chip, dar, în cazul tău, voi face o excepție. (Groucho Marx);
• Femeia poate vorbi opt limbi și să nu poată spune „nu” în niciuna dintre ele. (Dorothy Parker);
• Problema nu este că există prea multe proști, ci că fulgerele nu sunt distribuite corect. (Mark Twain);

• Iubește natura, în ciuda faptului că natura nu a făcut nimic pentru ea. (Bette Midler);
• Unii dintre cei mai buni bărbați care m-au condus în viață au fost câinii și caii. (Elizabeth Taylor);
• Avea urechea muzicală a lui Van Gogh. (Billy Wilder);
• Dacă s-a făcut penicilina din pâine mucegăită, atunci, cu siguranță, și din tine se poate face ceva. (Muhammad Ali);
• Dacă creierul tău ar fi dinamită, nu ar avea puterea suficientă să-ți dea jos pălăria de pe cap. (Kurt Vonnegut Jr.);
• Arată ca un idiot și vorbește ca un idiot, dar nu te lăsa prostit: este într-adevăr un idiot. (Groucho Marx);
• Orice lucru ar face o femeie, ea trebuie să-l facă de două mai bine decât bărbații pentru a fi considerată pe jumătate la fel de bună. Din fericire, acest lucru nu este deloc dificil. (Charlotte Whitton);
• Napoleon Bonaparte avea o formulă favorită pentru a-și exprima disprețul pentru cineva: „Este penultimul dintre oameni!” Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns: „Ca să nu descurajez pe nimeni.”
• Compozitorul Hans von Bülow, plimbându-se, îngândurat, într-o seară prin Berlin, s-a lovit de un trecător. Acesta s-a oprit iritat și s-a răstit la muzician: „Dobitoc!” Bülow își scoase pălăria și spuse senin: „Încântat de cunoștință, numele meu este Bülow!”