Ciocolata este o dulce răsfățare pentru orice vârstă, în fiecare an consumându-se în întreaga lume circa 7,2 milioane de tone. Deși este considerată de obicei nesănătoasă, ciocolata are de fapt beneficii pentru sănătate. Pe lângă gustul delicios și textura netedă, ciocolata are efecte puternice asupra creierului uman, făcându-ne să ne simțim fericiți. Boabele de cacao sunt bogate în antioxidanți naturali, numiți flavonoizi. Unul dintre ei (epicatechina) poate crește nivelul de oxid nitric din sânge și relaxează vasele de sânge.

   Producția de ciocolată începe de la arborele de cacao, care crește în zonele tropicale (2/3 din producția mondială de cacao provine din Africa). Fructele arborelui, care conțin boabe de cacao, se recoltează între octombrie și decembrie. Boabele sunt lăsate câteva zile la uscat, de obicei la soare, căpătând culoarea maronie și gustul caracteristic de cacao, după care sunt ambalate și trimise la fabricile de ciocolată.

   După ce se îndepărtează impuritățile, boabele de cacao sunt prăjite de-a lungul unei benzi transportoare. Durata acestui proces variază în funcție de aroma dorită. Apoi se elimină cojile boabelor, iar miezul, care are un conținut mare de grăsime, se transformă într-o pastă de culoare maro, care se numește lichior de cacao (nu conține alcool). Lichiorul de cacao, care este baza tuturor produselor din ciocolată, este amestecat cu diverse cantități de zahăr și lapte, în funcție de tipul de ciocolată dorit (de obicei, ciocolata neagră are 70% lichior de cacao). Mai departe, în utilaje speciale, se separă grăsimea obținându-se untul de cacao și pudra de cacao (fără grăsime).

  Notă: Ciocolata albă conține unt de cacao, zahăr, lapte (praf), ciocolata cu lapte conține lichior de cacao, unt de cacao, zahăr, lapte (praf), iar ciocolata neagră și amăruie conține lichior de cacao, unt de cacao, zahăr.

   Pe lângă zahăr și lapte (praf), se mai adaugă diverși emulsificatori naturali pentru a da ciocolatei o textură mai fină, mătăsoasă, și de multe ori vanilie. Amestecul este malaxat în rezervoare gigant, la aproximativ 46°C, cea mai bună ciocolată fiind obținută după o amestecare de mai mult de o săptămână. Apoi, prin procesul de temperare, amestecul este răcit și încălzit succesiv, într-un ciclu bine stabilit, la temperaturi bine determinate. În cazul în care lichidul se răcește și se întărește prea repede, moleculele de grăsime formează un polimorf liber, dezordonat, care face ciocolata moale și neatrăgătoare, cu o „floare” de grăsime la suprafață. La final, ciocolata este turnată în forme, putându-i-se adăuga și alte ingrediente, precum alune, stafide, fructe, migdale etc.

   De obicei, punctul de topire al ciocolatei este la 33,8°C, doar cu puțin sub temperatura corpului nostru, și a fost ales cu grijă. Pe lângă luciu și textură, este o altă caracteristică atrăgătoare a acestui deliciu: atunci când punem ciocolată în gură, se topește încet și ne creează o senzație minunată.

   Din păcate, în zilele noastre mulți producători vând produse și deserturi din „ciocolată” care nu conțin unt de cacao, ci alte tipuri de grăsimi vegetale hidrogenate, care sunt mai ieftine, dar totodată nesănătoase, iar în loc de lapte folosesc înlocuitori mult mai ieftini, dar nenaturali. Bineînțeles că aceste genuri de produse nu conțin antioxidanți (flavonoizi). De asemenea, ciocolata albă nu conține substanțe solide din cacao și ciocolată cu lapte are uneori o proporție mai mare de lapte și zahăr decât benefica cacao. Prin urmare, ciocolata neagră este cea mai bună opțiune, având cel mai mare procent de cacao în substanță solidă.