Dicționarele nu sunt menite să măsoare realitatea, ci ele sunt un fel de „mandate” pentru gradul de utilizare a unui cuvânt. De-a lungul anilor, unele dintre cuvinte devin caduce (demodate, depășite, învechite etc.) și ar trebui eliminate din dicționarul limbii pentru că nu se mai folosesc. Dar, în primul rând, este util să înțelegem când se adaugă cuvinte în dicționarul limbii.

   Tezaurul lexical al limbii române se află sub oblăduirea Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” și cuprinde Dicționarul limbii române (DLR), Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) – ediția a III-a a fost publicată în anul 2016 și Dicționarul etimologic al limbii române (DELR). Aceste dicționare sunt de fapt un arbitru al utilizării corecte, chiar dacă în ultimii ani destui de mulți oameni au marșat pe ideea că un dicționar este destinat să fie descriptiv, nu prescriptiv, adică să impună aplicarea unor norme.

   Observație: Dicționarul Limbii Române este cea mai importantă operă lexicografică a limbii române, elaborată pe parcursul a mai bine de un secol.  În el s-au înregistrat toate cuvintele limbii populare, regionalismele și termenii arhaici din textele vechi, cuvintele din literatura beletristică, precum și termenii științifici și tehnici, cu condiția să fie utilizați în cel puțin două domenii de specialitate diferite. Dicționarul a fost retipărit în 19 volume masive de câte 500-1000 de pagini fiecare, în care au fost incluse toate cele 37 de volume publicate de-a lungul timpului. Prin dimensiunea și perspectiva abordării, este similar cu marile dicționare din lexicografia mondială: Trésor de la langue française (TLF), Oxford English Dictionary  (OED),  Deutsches  Wörterbuch etc.   

   Notă: a III-a ediție, revăzută și adăugită, a Dicționarului explicativ al limbii române, elaborată de un grup de cercetători de la Institutul de Lingvistică,  apărută în 2016 sub egida Academiei Române, înregistrează și explică peste 67.000 de cuvinte: cele mai folosite în limba română contemporană, un număr mare de regionalisme, arhaisme și neologisme, precum și termeni și unități noi de fraze din domenii de actualitate (informatică, finanțe, drept, religie, mass-media etc.). Ca și edițiile anterioare, deși nu este un dicționar etimologic propriu-zis, DEX-ul indică și originea cuvintelor.

   Acum revin la titlul: când se adaugă cuvinte în dicționarul limbii? Dicționarele sunt îmbogățite numai cu acele cuvinte care îndeplinesc anumite criterii de utilizare pe zone largi și pe perioade lungi de timp, adică sunt admise în paginile dicționarului dacă au o folosință suficient de mare. La un moment dat, există în „spatele” dicționarului o listă de cuvinte care se află încă în curs de verificare ca folosință, care se folosesc în anumite ramuri ale științei, tehnicii etc. sau care sunt atât de informale încât sunt rareori documentate în scrisul editat. Unele dintre ele își vor câștiga intrarea în dicționar, iar celelalte, care nu îndeplinesc criteriile (sau nu încă ), vor rămâne în așteptare.