Cine s-ar gândi că viitorul copiilor noștri dragi se poate trage la sorți? Ei bine, acest lucru se întâmplă în zilele noastre în Mongolia, unde creșterea explozivă a natalității a determinat o aglomerare inimaginabilă a grădinițelor din sistemul public de învățământ. Statul organizează un fel de „loterie” pentru accederea preșcolarilor la grădinițele statului, iar cei care n-au noroc se văd nevoiți să apeleze la școli private destul de costisitoare, bineînțeles dacă dispun de mijloace financiare.

   În capitala țării, Ulaanbaatar (în limba română Ulan Bator, înseamnă Viteazul roșu), unde sunt comasați aproape jumătate din locuitorii Mongoliei (puțin peste 3 milioane), locurile din grădinițele de stat sunt distribuite cu ajutorul hazardului, grație unui sistem de tragere la sorți online. Din cei 22.000 de copii care și-au încercat norocul anul acesta, doar 12.600 au fost în final acceptați în sistemul public de învățământ. Ceilalți trebuie să stea acasă sau se pot înscrie la școli private, care sunt greu accesibile pentru familiile cu venituri modeste sau cu mulți copii. Grădinițele publice din Ulaanbaatar au locuri pentru doar jumătate dintre cei 146.000 de copii cu vârste cuprinse între doi și cinci ani, potrivit Biroului municipal pentru educație, care explică situația prin lipsa de planificare pe termen lung.

   Totodată, sălile de clasă sunt în prezent arhipline, educatorii, învățătorii și profesorii sunt extrem de surmenați, iar resursele didactice sunt utilizate la nivelul peste maxim. În general, un educator de la grădiniță lucrează cu circa 60 de copii în fiecare clasă. Aglomerația din clase favorizează răspândirea microbilor și a gripei și afectează chiar viitorul copiilor. În aceste condiții, părinții bogați nu se mai obosesc să participe la tragerea la sorți și își înscriu copiii direct în sistemul de învățământ privat.

   Școlile primare din Mongolia nu fac obiectul unei trageri la sorți, deoarece Constituția țării garantează educația gratuită pentru toți copiii începând de la vârsta de șase ani. Dar ele sunt la fel de aglomerate ca și grădinițele, în clase fiind 40-50 de elevi. Municipalitatea din Ulaanbaatar construiește noi grădinițe și școli în cartierele mărginașe și defavorizate, dar cu fonduri limitate, astfel încât situația nu-și va găsi altă rezolvare în următorii ani.