După o anchetă de patru ani, o comisie instituită de Biserica Catolică din Australia a șocat pe bună dreptate cetățenii acestei țări și comunitățile religioase sau nereligioase din întreaga lume prin anunțul pe care l-a făcut. Reprezentanții Bisericii Catolice au plătit compensații în valoare de 276,1 milioane de dolari australieni (adică vreo 212 milioane de dolari americani) câtorva mii de persoane care au fost victime, cu predilecție în copilărie, ale unor abuzuri sexuale săvârșite de preoți, clerici și membri ale unor ordine religioase sau congregații care își desfășoară activitatea în țara-continent.

   Într-un interval de timp de peste 35 de ani, între anii 1980 și 2015, 4.445 de persoane au depus plângeri la Biserica Catolică că au fost în copilărie victime ale abuzurilor sexuale. După analiza făcută de biserică, în baza documentelor prezentate și a documentelor din arhiva proprie, un prelat al bisericii a anunțat că 3.066 de persoane au primit compensații, marea majoritate dintre ele în bani. Suma totală de 276,1 milioane de dolari australieni a inclus pe lângă compensațiile în bani și banii alocați unor tratamente medicale, costuri juridice și alte diverse costuri adiacente. Numai o singură congregație creștină a plătit o sumă care s-a ridicat la 48,5 milioane de dolari australieni, având cel mai mare număr de compensații, pentru 763 de persoane. De asemenea, Biserica Catolică din Australia a menționat că peste 74o de cereri sunt încă în curs analizare.

   Cred că este primul caz în care o biserică națională recunoaște abuzurile comise pe scară largă asupra copiilor din instituțiile patronate de Biserica Catolică. La prima vedere suma e mare (cam vreo 90.000 de dolari, în medie, pentru fiecare abuzat), dar o consider infimă, o bagatelă, dacă mă gândesc cât de mare este puterea financiară a bisericii. Totuși este un prim pas, care ar trebui să fie un exemplu pentru foarte mulți slujitori ai bisericii. Eu sunt convins că n-am să văd cât mai trăiesc o asemenea „deschidere” din partea Bisericii Ortodoxe Române și nici vreo măsură împotriva popilor (ăștia nu-s preoți) care își îndeasă zilnic, cu nonșalanță, bani „negri” în buzunare. Cum de nu-i trăsnește Dumnezeu?