SUA și UE duc negocieri serioase pentru a înființa un așa-numit Acord Transatlantic al Liberului Schimb (Trans-Atlantic Free Trade Agreement), care va acorda privilegii și puteri fără precedent pentru marile corporații internaționale, numite scurt multinaționale. Acordul va conține o schemă complexă de privilegii pentru investitorii privați, care va da dreptul acestor multinaționale să treacă peste legislațiile țărilor unde activează, precum și să ceară taxe compensatorii guvernelor ale căror acțiuni și decizii contravin cu interesele lor.

   Noul sistem, un fel de stat în alte state, acordă firmelor străine puterea de a da în judecată, chiar guvernele din SUA și din țările UE, pentru obținerea de compensații, dacă guvernele vor lua măsuri politice, de mediu, sănătate, financiare etc. care să le lezeze profitul așteptat de corporații în țările unde și-au deschis sau își vor deschide reprezentanțe. Speriate cumva de acest demers fără precedent, autoritățile din alte părți ale lumii, precum Australia și Africa de Sud, se gândesc deja să voteze legi care să interzică prezenta unor multinaționale pe teritoriul lor. De asemenea, Brazilia a decis respingerea oricărui tip de acord care oferă privilegii absurde corporațiilor multinaționale, indiferent de cât de promițătoare par propunerile acestora.

   Un exemplu trist al situației aberante în care s-a ajuns este cel al statului Ecuador care are ordin să plătească suma de 2,3 miliarde dolari către Occidental Petroleum, după ce autoritățile ecuadoriene au rupt contractul cu această mega-firmă. Sub aripa unor acorduri similare au fost deschise procese (în perioada 1950 – 2000 au fost peste 50 de procese răsunătoare, iar în prezent sunt peste 450 pe rol) în urma cărora companiile multinaționale se așteaptă să obțină zeci de miliarde de dolari din astfel de escrocherii și presiuni.

   Câteva exemple: atacul corporațiilor farmaceutice americane asupra polițelor și brevetelor deținute de sistemul de sănătate din Canada, atacul companiei Philip-Morris asupra măsurilor publice contra fumatului din Australia și Uruguay, presiunile aberante ale companiilor de energie nucleară în cazul deciziei Germaniei de a opri obținerea de energie pe cale nucleară sau efortul companiei Chevron de a refuza plata compensatorie de 18 miliarde de dolari, după ce a contaminat o parcelă imensă din jungla amazoniană.

   Mai multe studii au relevat faptul că nu există nicio legătură reală între acordarea de privilegii marilor investitori și creșterea economică a unei țări. Dar, acolo unde li se permite, marile multinaționale înfloresc, evident pentru propriul profit. Ca să vă faceți o idee cât de mare este această încrengătură, încă un exemplu: peste 3300 de corporații patentate în UE dețin mai mult de 24.200 de subsidiare în SUA, iar circa 14.000 de corporații americane dețin peste 50.800 de subsidiare în UE.