Istoria este plină de povești extraordinare, de întâmplări neobișnuite, dar povestea stranie a căpitanului Campbell este probabil unică.

   Căpitanul Robert Campbell și-a început cariera în armata britanică în anul 1903, la vârsta de 18 ani. La scurt timp după începerea primului război mondial, în luna iulie 1914, Campbell a fost trimis în partea de nord-vest a Franței. O săptămână mai târziu, după un atac al forțelor germane, căpitanul Campbell este rănit destul de grav și în cele din urmă capturat. El a fost tratat într-un spital militar german în Köln și după ce s-a vindecat a fost trimis în tabăra de prizonieri de război din Magdeburg.

   La doi ani după capturarea sa, căpitanul Campbell a primit vestea că mama sa suferă de cancer și este pe moarte. Neavând nimic de pierdut, Campbell i-a scris direct Kaizerului Wilhelm al II-lea solicitând un concediu, ca să-și vadă mama înainte să moară. În mod surprinzător, Kaizerul i-a acordat două săptămâni de concediu cu condiția să-și dea cuvântul, ca ofițer al armatei britanice, că se va întoarce. După ce și-a dat cuvântul de onoare, căpitanul Campbell a fost lăsat să plece. A ajuns acasă și a petrecut o săptămână cu mama, după care a revenit în tabăra de prizonieri din Germania.

   În arhivele militare britanice nu este înregistrată nicio explicație referitoare la acest caz sau dacă vreun superior britanic a încercat să-i blocheze întoarcerea. Cert este că onoarea și datoria unui ofițer britanic nu erau lucruri discutabile.

   Ați putea crede că buna-credință a căpitanului Campbell și permisiunea oferită de Kaizer ar fi un exemplu de urmat, dar nu pentru britanici. Atunci când a aflat că tatăl său era pe moarte, prizonierul de război german Peter Gastreich a cerut, de asemenea, un concediu pentru a merge să-l vadă. Departamentul britanic pentru prizonierii de război s-a pronunțat împotrivă, precizând: „Nu putem recunoaște eliberarea temporară, condiționată, pe cuvânt, a căpitanului Campbell ca un precedent pentru astfel de concesii. Nu am fost consultați înainte de acordarea concediului de către guvernul german și nu am fi fost de acord cu o astfel de propunere dacă ni s-ar fi adus la cunoștință.”