METODE CONTRACEPTIVE TERIFIANTE DIN ISTORIE

Oamenii și-au dorit întotdeauna să facă sex, dar nu și-au dorit de fiecare data să aibă și copii. Pentru a preveni apariția copiilor în urma actului sexual, omenirea a încercat de-a lungul timpului niște metode contraceptive terifiante. Multe dintre metodele folosite vă vor aduce poate un zâmbet pe buze, iar altele, cu adevărat înfricoșătoare, chiar cumplite, sunt de domeniul fantasticului, incredibile, pentru lumea civilizată de astăzi.

Femeile din Egiptul antic foloseau ca spermicid, pentru distrugerea spermatozoizilor aflați în spermă, o pastă făcută din excremente de crocodil amestecate cu miere. O altă metodă egipteană veche utiliza sucul de ceapă aplicat pe penis înainte de sex.
În China antică femeile erau sfătuite să bea mercur atunci când voiau să scape de o sarcină sau să evite apariția uneia. Probabil că metoda era eficientă pentru că mercurul este foarte toxic pentru organism și provoacă leziuni ale creierului, plămânilor și ficatului, insuficiență renală și sterilitate.
O altă metodă la fel de toxică s-a folosit în Grecia Antică, femeile bând apa utilizată de fierari pentru răcirea metalelor, care conținea cantități mari de plumb, foarte toxic pentru organismul uman. Tot în Grecia veche, femeile credeau că, dacă își țin respirația în timpul ejaculării și apoi strănută, ar expulza fluidul seminal și nu mai rămân gravide. Aristotel recomanda femeilor să-și introducă ulei de măsline sau ulei de cedru în vagin pentru a preveni sarcina.
În Persia femeile foloseau balega de elefant ca metodă contraceptivă.
În Japonia feudală, prezervativele se făceau din materiale dure, cum ar fi carapacea de broască țestoasă sau cornuri goale de animale.
În Africa antică, femeile beau spuma de la gura cămilelor pentru a preveni o sarcină.
În Roma imperială se foloseau, atât de bărbați cât și de femei, prezervative făcute din vezici de capră.
Prezervativele din intestine de porc, de oaie și alte animale au fost folosite timp de sute de ani, fiind mai eficiente decât alte mijloace, atât împotriva sarcinilor nedorite, cât și împotriva unor boli cu transmitere sexuală.
Femeile din Orient storceau suc de lămâie pe un burete și apoi îl introduceau în vagin. Din cauza acidității, ele credeau că sucul va servi ca un spermicid.
În Evul Mediu, pentru a împiedica apariția unei sarcini, femeile din Europa purtau legate de picior testicule de nevăstuică, chiar în timpul actului sexual. Era un fel de amuletă anticoncepțională.
Tot în Europa medievală, femeile beau urină de oaie sau sânge de iepure pentru a evita să rămână gravide, iar franțuzoaicele beau suc de ceapă după ce făceau sex.
În aceiași perioada, în America de Nord femeile utilizau ca mijloc contraceptiv un amestec de rachiu cu testicule de castor pisate.
Pe la 1550 femeile din Egipt amestecau semințe de salcâm, bumbac și miere până obțineau o pastă groasă pe care o introduceau în vagin înainte de contactul sexual.
Contraceptivele realizate din frunze de urzici au fost un mare succes în Anglia elisabetană.
În secolul al XIX-lea, femeile își introduceau în vagin diverse obiecte, cum ar fi un degetar, considerând că ar funcționa ca diafragmele de azi.
Bureții au fost utilizați pe scară largă ca metodă de contracepție la începutul anilor 1900. Buretele contraceptiv făcut dintr-un cauciuc moale asigura blocarea colului uterin.

Capacele contraceptive, numite apoi diafragmă, au apărut prin anii 1920 acționând ca o barieră în calea spermei care vrea să intre în uter.

În anul 1925, au apărut prima dată la Londra spermicidele solubile. Aceste capsule contraceptive puteau fi periculoase, ducând la iritații și dureri mari.