Deși sângele este format din aceleași elemente de bază, nu tot sângele este la fel. De fapt, există opt tipuri diferite de sânge, care sunt determinate de prezența sau absența anumitor antigeni (substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor). Deoarece unii antigeni pot declanșa sistemul imunitar al unui pacient pentru a ataca sângele transfuzat, transfuziile de sânge în condiții de siguranță depind de tastarea atentă a sângelui, care trebuie să fie potrivit.

   Există patru grupe sangvine mari determinate de prezența sau absența a doi antigeni (A și B) pe suprafața celulelor roșii din sânge:

• Grupa A – are doar antigenul A pe celulele roșii (și anticorpul B în plasmă);
• Grupa B – are doar antigenul B pe celulele roșii (și anticorpul A în plasmă);
• Grupa AB – are ambii antigeni, A și B, pe celulele roșii (dar nu are anticorpul A și B în plasmă);
• Grupa O (zero) – nu are nici un antigen (A sau B) pe celulele roșii (dar are ambii anticorpi, A și B, în plasmă).

   Sunt moduri specifice în care tipurile de sânge trebuie să fie potrivite pentru o transfuzie reușită, în siguranță:

   Pe lângă antigenii A și B, există un al treilea antigen numit factorul Rh, care poate fi fie prezent (+) sau absent (-). În general, sângele cu Rh negativ este administrat pacienților cu Rh negativ și sângele cu Rh pozitiv poate fi administrat pacienților cu Rh pozitiv.

   Grupa O, respectiv O+ (pozitiv) este cel mai comun tip de sânge, dar și cel mai util. Cercetători de la Universitatea din British Columbia au descoperit o modalitate pentru schimbarea tipului de sânge donat de voluntari, folosind o enzimă care pur și simplu „taie” antigenul. Rezultatul este un sânge apropiat de grupa O, donatorul universal.

   Aceasta nu este prima dată când s-a produs un sânge cu mai puțini antigeni sau schimbarea tipului de sânge, dar rezultatele au fost mai bune ca niciodată. Cercetătorii au folosit o tehnică numită evoluție dirijată pentru a produce mutații în ADN-ul unor bacterii care produc enzima. După cultivarea bacteriilor timp de cinci generații, enzima a devenit de 170 de ori mai eficientă. Deși această enzimă funcționează destul de bine pentru a elimina cei mai mulți antigeni, ea nu este încă perfectă. Sau sângele tratat cu ea nu a condus încă spre grupa O perfectă, ca a unui donator obișnuit. Totuși, cercetătorii sunt convinși că pot face enzima să lucreze și mai eficient și sunt încrezători că în curând va fi utilizată într-un cadru clinic.

   La final, să nu uităm că grupa de sânge este moștenită genetic de la părinți. Tabelul următor prezintă potențialele grupe de sânge care se moștenesc.