Acum vreo doi și jumătate scriam despre cercurile Titchener sau iluzia Ebbinghaus, care este o iluzie optică de percepție a dimensiunii relative (creierul nostru percepe dimensiunea unui obiect în funcție de obiectele din jurul său) și care încă provoacă o dezbatere aprigă în cercurile psihologice cu privire la mecanismul exact care o produce.

   Iluzia Ebbinghaus a fost numită după descoperitorul ei, psihologul german Hermann Ebbinghaus (1850-1909), dar a fost popularizată în lumea vorbitoare de limba engleză de către Edward B. Titchener, într-un manual de psihologie experimentală din anul 1901, prin urmare numele său alternativ fiind cercurile Titchener. În versiunea cea mai cunoscută a iluziei, două cercuri de dimensiuni identice (culoare portocalie) sunt plasate pe aceiași linie imaginară, unul fiind înconjurat de alte cercuri mari, în timp ce celălalt este înconjurat de cercuri mici. Ca rezultat al juxtapunerii cercurilor, cercul central înconjurat de cercuri cu dimensiuni mai mari pare mai mic decât cercul central înconjurat de cercuri mici.

   Cercetări neuro-imagistice sugerează că există o corelație inversă între receptivitatea unui individ la iluzia Ebbinghaus și la alte iluzii similare, cum ar fi iluzia Ponzo, și dimensiunea foarte variabilă a cortexului vizual primar al individului. Mai multe teste efectuate pe eșantioane de copii cu vârsta de 10 ani sau mai mici și pe eșantioane de studenți, au demonstrat că iluzia de percepție a dimensiunii relative este mai frecventă la adulți, care au o sensibilitate în funcție de context sau în funcție de circumstanțe mai ridicată, decât la copiii, care posedă o sensibilitate contextuală mai redusă.

   Câștigătorul concursului anual (2014) de iluzii optice Neural Correlate Society a fost o variantă dinamică a iluziei Ebbinghaus. În această imagine animată, cercul din centru are mereu aceiași dimensiune, cu toate că atunci când cercurile din jurul său devin mai mari sau mai mici pare de diverse mărimi.

   Efectul este relativ mai slab atunci când te uiți numai la cercul central, dar în cazul în care privești întreaga mișcare ca un ansamblu sau muți privirea pe ecran efectul iluziei este surprinzător de puternic – cel puțin de două ori mai mare decât la iluzia Ebbinghaus statică.

   La final, trebuie să stabiliți în ce parte se mișcă barca: spre stânga sau spre dreapta?