Legea lui Zipf sau regula Zipf se bazează pe cercetările lingvistului american George Kingsley Zipf din anii ‘30. El a observat cât de des se folosesc cuvintele într-o anumită limbă, fiind unul dintre primele studii universitare privind frecvența cuvintelor. Un număr relativ mic de cuvinte sunt folosite tot timpul, în timp ce marea majoritate sunt folosite foarte rar. El a descoperit că articolul „the” este cel mai folosit cuvânt englezesc, fiind folosit de două ori mai mult decât „of” (care ocupă locul al doilea) și de trei ori mai folosit decât „and” (al treilea în ierarhie) și așa mai departe. Mai târziu, a generalizat această observație, pe care a numit-o regula (raportul) gradului de frecvență, la alte discipline. El a constatat, de asemenea, că persoana cu cel mai mare venit din orice țară, obține de două ori mai mulți bani decât bogătașul următor și așa mai departe.

   Ulterior s-a observat că raportul gradului de frecvență funcționează și dacă este aplicat la dimensiunile orașelor. În general, orașul cu cea mai mare populație din aproape orice țară este de două ori mai mare decât următorul oraș ca mărime și de trei ori mai mare de cel clasat pe locul al treilea și așa mai departe (regula nu se aplică totuși pentru România).

   Cum de putem avea o astfel de distribuire previzibilă a populației pentru orașele mari? Nimeni nu este sigur! Știm că marile orașe se extind prin migrație, deoarece ele oferă mai multe oportunități, inclusiv economice. De asemenea, în mod clar orașele mari sunt puternice din punct de vedere economic și produc averi uriașe. Și legea lui Zipf este valabilă pentru distribuția veniturilor.

   Există excepții de la lege, așa cum au arătat alți cercetători. Legea se aplică numai în cazul orașelor integrate din punct de vedere economic. SUA, ca stat național de tip confederație, a evoluat în mod colectiv și organic cu orașe care urmează legea lui Zipf. Din această perspectivă, SUA este o federație economică și biologică integrată, în timp ce Uniunea Europeană în ansamblu nu și-a dovedit convergența spre o astfel de unitate. Se pare că orice sistem care se supune acestei legi trebuie să aibă consistență internă inițială, formată în timp, sau legea lui Zipf este un răspuns la condițiile economice care  funcționează numai pentru orașele care sunt conectate din punct de vedere economic.

   Pornind de la acest model de comparație, cei din lumea marketingului au încercat-o pe comportamentul consumatorilor. Așa cum era de așteptat, cumpărătorii cheltuiesc de două ori mai mulți bani pe brandul preferat față de cel considerat al doilea și așa mai departe, după aceiași regulă.

   Nu este greu de înțeles de ce un oraș – care este în esență un ecosistem, chiar dacă este unul construit de om – ar trebui să urmeze legi naturale. Dar legea lui Zipf este ceva care pare să nu aibă legătură cu acestea, fiind preponderent socială. Legea este aplicabilă la mai multe sisteme sociale, inclusiv cele economice și lingvistice. De aceea, legea lui Zipf poate fi doar un aspect al unei legi (norme) fundamentale a dinamicii sociale, pe care azi nu o putem înțelege și care se bazează pe modul în care comunicăm, formăm comunități sau facem comerț.