Consiliul Federal National al Emiratelor Arabe Unite a decis că fiecare copil are dreptul de a fi alăptat. După o „dezbatere maraton”, această clauză, care este doar o parte din noua Lege privind drepturile copilului, obligă mamele să-și alăpteze copiii timp de doi ani, adică alăptarea la sân este obligatorie pentru toți copiii.

   Mai multe cercetări au demonstrat beneficiile alăptării la sân pentru nou-născuți. Iată câteva concluzii:

• Alăptarea la sân este asociată cu o mai bună dezvoltare generală a copilului și creează o legătură puternică între mamă și copil.
• Alăptarea la sân este universal acceptată (Organizația Mondială a Sănătății) ca cea mai sănătoasa opțiune pentru mame și copii, fiind recomandată până la vârsta de 6 luni, cu continuarea alăptării, împreună cu alimente complementare adecvate, până la vârsta de doi ani sau mai departe.
• Copiii alăptați pentru mai mult de șase luni au manifestat abilitați cognitive, lingvistice și de dezvoltare motorie mai mari. Mai târziu, abilitățile de gândire și de memorie s-au dovedit a fi superioare, ca și cele de coordonare spațială.
• Hrănirea bebelușilor la sân reduce riscul de obezitate și a unor boli cronice mai târziu în viață.

   Cu toate acestea, nu toate mamele pot îndeplini această sarcină. În cazurile în care o mamă nu poate alăpta din motive de sănătate, statul arab va asigura o doică. Mai multe lucruri nu sunt chiar clare sau exacte: cine și cum va determina capacitatea de alăptare a mamei, se așteaptă ca bărbații să-și pârască soțiile către autorități, cine va plăti doicile, de unde provin și cum sunt repartizate, dacă acestea vor locui cu familia respectivă etc.

   Multe mame sunt extrem de vulnerabile după naștere și au nevoie de mai mult sprijin, încurajare și educație. Chiar dacă încurajarea femeilor de a alăpta este un obiectiv lăudabil, unele mame s-ar putea considera pedepsite de societate, chiar incriminate, că nu-și pot hrăni copii la sân.

   Consider că această măsură este un fel de amestec în viața intimă a familiei, sub pretextul creșterii unei noi generații de copii sănătoși. Numai părinții, dacă sunt în deplinătatea facultăților mintale, au dreptul, până la o anumită vârstă, să hotărască ceea ce este bun și bine pentru copiii lor, cum să-i îmbrace, cu ce să-i hrănească, cum să-i educe și să-i pregătească pentru viață, cum să-i pupe sau să-i certe etc. Nu am dreptate?