MULȚUMIRI PĂRINȚILOR

Până la 40% din inteligența unui copil este moștenită sau transmisă de la părinți, potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Queensland, Australia. Acesta este cel mai mare studiu de genetică a inteligenței copilăriei realizat vreodată, care combate studiile anterioare, ce indicau o variație cuprinsă între 40 și 50%. Așadar, mulțumiri părinților!

Autorii studiului au utilizat date genetice, respectiv mostre de ADN și evaluări ale coeficientului de inteligență (IQ) în cazul a 18.000 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani, din patru țări: Australia, Olanda, Marea Britanie și SUA. Cercetătorii au descoperit, după ce au eliminat factorii de mediu (de exemplu, școala pe care o frecventează), că între 20% și 40% dintre variațiile referitoare la coeficientul de inteligență în copilărie sunt rezultatul factorilor genetici, moșteniți de la părinți sau, astfel spus, contribuția geneticii pentru diferența de IQ este între 20% și 40%. Rezultatele au arătat că o genă cunoscută sub numele FNBP1L este semnificativ legată de inteligența copilăriei. Studii anterioare au stabilit că aceeași genă este cea mai importantă în estimarea inteligenței pentru adulți. Bineînțeles, există mai multe gene care contribuie la inteligența unui copil, fiecare având un efect mic, dar cumulate, efectul lor nu a depășit 40%, sugerează acest amplu studiu. Înțelegerea factorilor care influențează inteligența este importantă, deoarece IQ-ul este un factor predictiv pentru educație în general, influențând durata de viață, rezultatele școlare și profesionale, iar apoi veniturile adulților.

Așadar, trebuie să mulțumim părinților noștri dacă ne simțim mai deștepți. Eu aș privi lucrurile un pic invers și aș spune că rezultatele indică faptul că între 80% și 60% din inteligență nu este ereditară și restul depinde doar de copii sau adolescenți. Mai mult, ar fi fost interesant de știut din ce clase sociale fac parte copiii evaluați și dacă doi sau mai mulți copii din aceiași familie au obținut rezultate radical diferite. Astfel am fi avut o „imagine” mai aprofundată. Totuși consider că factori non-genetici, cum ar fi mediul familial, de exemplu, sunt mai importanți la o vârstă fragedă, iar efectele geneticii devin mai importante mai târziu, în viață.