Indicele de sărăcie (sau „misery index”) este o măsură economică brută creată de Arthur Orkum care însumează rata de șomaj și rata de inflație a unei țări ca să evalueze condițiile de suferință, de nefericire sau de mizerie în care trăiește un popor (cu cât numărul este mai mare, cu atât este mai mare sărăcia). Fericirea și nefericirea popoarelor este calculată prin diverse metode sau indicatori, rezultatele fiind mai întotdeauna destul de apropiate.

   Business Insider a totalizat cifrele pentru 197 de țări și teritorii pe baza datelor furnizate de către CIA World Factbook – care a estimat cifrele pentru unele țări și teritorii în care agențiile locale de raportare nu sunt considerate de încredere. În fruntea clasamentului se situează, după cum era de așteptat, țări din Africa. Cu toate acestea, în primele zece țări, cele mai sărace din lume, se află și două țări din Europa (Belarus și Kosovo). Pentru o comparație referitor la acest important indicator al nivelului general de trai – indicele de sărăcie – am inclus și România.

   Încerc să-mi imaginez viața dintr-o țară unde șomajul este peste 60 – 70% (peste 200 de milioane de oameni la nivel global sunt șomeri, ceea ce reprezintă 6% din forța de muncă din lume, conform Organizației Internaționale a Muncii, pentru anul 2012), dar mi-e greu să înțeleg dacă nu există și „muncă la negru”. Mai multe studii au demonstrat că șomajul crește susceptibilitatea la malnutriție, boli, stres mental și pierderea respectului de sine. Chiar și cei care au tendința de a fi optimiști nu trec prin momente ușoare când sunt șomeri și vor să privească numai partea luminoasă a lucrurilor din viață.