M-am uitat pe statistica oferită de blog și am rămas surprins de numărul de vizualizări la articolul ILUZII, din 25 august a.c. Acest lucru m-a determinat să mai adaug câteva iluzii, în continuare, pe care le consider la fel de interesante.

Iluzia Muller-Lyer

   Cele două linii negre orizontale au aceeași lungime, dar cea de jos pare a fi mult mai lungă decât cea de sus, datorită „mustăților” atașate (măsurați cu o riglă pentru verificare). Alte variante:

   Segmentele AB și CD sunt egale în lungime.

   Cele două segmente de culoare roșie sunt egale.

   Cele două blaturi de masă sunt de aceeași dimensiune.

   Psihologii susțin că iluzia Muller-Lyer este provocată de experiențele noastre cu colțuri interioare și exterioare. Arătând iluzia unui trib african, care a trăit în colibe circulare și nu a avut, prin urmare, experiențe perceptuale despre colțuri, membrii tribului nu au putut să fie păcăliți. Acest experiment a sprijinit teoria numită „experiența cu colțuri”, psihologii motivând că aceasta este explicația iluziei.

   Un alt studiu a încercat să combată teoria. El s-a referit la un om care a fost complet orb (cu excepția sensibilității la lumină) de la vârsta de 3 ani. Recent, acest om a primit un transplant de cornee, care a fost un succes. Studiile au arătat că el prezintă o sensibilitate normală la iluzia Muller-Lyer. Această constatare sugerează că iluzia Muller-Lyer nu depinde de procesele asociate cu percepția de adâncime.

   Trebuie remarcat faptul că atât studiul „tribul african” cât și studiul „omul orb” sunt studii cu totul experimentale, deci repartizarea este aleatorie (la întâmplare).

Iluzia Troxler (dispariției)

   Când privitorii se apropie de imagine și focalizează centrul ei (punctul galben) pentru câteva zeci de secunde, licuricii de lumină albastră par să dispară (să se stingă).

   Este o iluzie optică descoperită de Ignaz Paul Vital Troxler în 1804, cunoscută și sub denumirea de efectul Troxler. Iluzia Troxler este un fenomen de percepție vizuală. Ochii se „obișnuiesc” cu imaginea, așa cum se întâmplă și atunci când ții un obiect mult timp în mână. La un moment dat, vei uita de el.

   Priviți cele două imagini de mai jos. În prima, fixați punctul negru din centru (fără să clipiți) și imaginea verzuie din jur o să înceapă să dispară. În cazul celei de-a doua imagini, toate culorile vor dispărea după ce priviți câteva secunde punctul negru din centru (fără să clipiți).

Iluzia Munker

   Dreptunghiurile în portocaliu și roșu ce apar pe rândul de sus au de fapt aceeași culoare: roșu. Dreptunghiurile verzui (galben-verde) și verde (verde-albastru) afișate în rândul de jos au aceeași culoare: verde. Iluzia Munker se bazează pe efectul cromatic de „alb”.

   Cele două dreptunghiuri de culoare gri, dar cu nuanțe (intensități) diferite, au exact aceeași culoare, însă par diferite în funcție de cum sunt plasate. Această iluzie este cunoscută și sub numele de iluzia albă.

   Vă prezint în continuare câteva iluzii, zic eu mai deosebite.

   Toate inimioarele au aceeași culoare: galben.

   Cercurile de culoare albă par că sunt niște sori care strălucesc.

   Cercurile intermediare indicate prin săgeți în cele două imagini au exact aceiași culoare, dar par diferite.

   Toate broscuțele din imagine au culoarea albastru, chiar dacă unele par a fi de culoare verde.

   Inimioarele au toate culoarea gri; unele dintre ele par să fie de un galben pal.

Răspândirea culorii (neon)

   Atunci când intersecțiile unei grile cu linii negre pe fundal alb sunt înlocuite cu cruci de culoare (roșu, verde, albastru), culoarea pare să fie în fundal, în forma unui cerculeț.

Iluzia marginii (bordurii)

   Când o imagine întunecată și o imagine luminoasă sunt conectate între ele prin nuanțe graduale, marginea (bordura) întregii imagini pare să fie mai închisă către cea întunecată și mai deschisă către cea luminoasă.

Iluzia Bergen

   Puncte negre par că sclipesc în intersecțiile (crucile) albe.

Iluzia Ehrenstein

  La intersecția liniilor negre, sunt niște cercuri iluzorii care par a fi mai luminoase decât fundalul (deși ele sunt de aceiași luminescență).

   Alte variante ale acestei iluzii:

   Cercuri iluzorii par a fi mai luminoase decât fundalul la intersecția liniilor negre sau viceversa.

   Laturile unui pătrat perfect situat deasupra unor cercuri concentrice par a fi curbate.

Iluzia Fick

   Linia verticală și linia orizontală sunt de aceiași lungime, dar linia verticală pare a fi mai lungă.

Pătratul Helmholtz

   Partea verticală a unui pătrat pare a fi mai mare ca lungime decât partea orizontală atunci când suprafața lui este umplută cu o grilă orizontală și vice-versa.

   Materialele imprimate cu dungi orizontale creează iluzia optică a unei siluete mult mai subțiri, deși această calitate era atribuită materialelor cu dungi verticale, așa cum susțin mai mule studii realizate în ultimii ani.  Experimentele au relevat că, dintre două femei, cu aceeași greutate și cu aceeași constituție fizică, cea îmbrăcată cu o rochie cu dungi orizontale părea mai slabă. Studiile s-au bazat pe iluzia optică Helmholtz, creată de omul de știință Hermann von Helmholtz în secolul al XIX-lea. S-a mai dovedit că negrul creează și iluzia unei siluete mult mai subțiri. „E bine să purtăm negru. Știm că un cerc negru pe un fundal alb pare mai mic decât un cerc alb desenat pe un fundal negru”, explică cercetătorii.

Iluzia Ponzo

     

   Cele două linii orizontale sunt de aceiași lungime, dar cea de sus pare a fi mai lungă decât cea de jos.

   Această iluzie a fost arătată pentru prima oară în 1913 de psihologul italian Mario Ponzo. El a sugerat că în toate cazurile creierul uman interpretează mărimea obiectelor în funcție de fundal, prin comparație, și că din această cauză uneori se poate înșela.

   Una dintre explicații pentru iluzia Ponzo este „ipoteza perspectivei”, care prevede că perspectiva (inclusiv cea din figură) este evident produsă de liniile convergente, care de obicei sunt asociate cu distanța – cele două linii oblice par să conveargă spre orizont. O altă explicație este „ipoteza efectului de cadru”, care spune că diferența de separare sau decalajul dintre liniile orizontale și liniile de încadrare convergente poate determina, sau cel puțin să contribuie, la amploarea denaturării.

   Mult mai interesante sunt variantele cu imagini:

     Cele trei fetițe au exact aceiași înălțime (măsurați, vă rog!).

     Cei doi bărbați indicați cu săgeți au exact aceiași înălțime.

Iluzia Poggendorff

   Cele două segmente oblice sunt aliniate pe o linie dreaptă, dar cel din dreapta pare să fie mai sus. O altă variantă:

   Dacă două linii oblice sunt acoperite într-o anumită zonă de un dreptunghi gri închis, linia albastră pare că este una și aceiași cu cea neagra (linie continuă), în locul celei roșii.

Iluzia contrastului

   Bara orizontală gri are aceiași culoare (nuanță de gri) pe toată lungimea ei.

Pătrate perfecte (variante ale iluziei Hering)

   Cele trei pătrate de culoare albastru sunt perfecte, chiar dacă nu le vedem așa. Și următoarele pătrate sunt, de asemenea, perfecte.

Iluzia Wundt

   A fost descrisă pentru prima dată de către psihologul german Wilhem Wundt pe la începutul secolului al XIX-lea. Cele două linii verticale nu par a fi drepte, ci arcuite spre interior. Distorsiunea este provocata de liniile ce pornesc din punctele laterale. Este de fapt inversul iluziei Hering.

Iluzia culorii

   Dacă vă uitați la punctul negru din dreapta jos, bara gri care se mișcă o veți vedea de culoare albastru deschis. Încercați, nu-i glumă!

Iluzia umbrei (altă variantă)

   La prima vedere, partea de jos pare mai deschisă la culoare decât cea de deasupra. Dacă puneți, de exemplu, un creion sau degetul la mijloc, între cele două suprafețe, veți vedea că sunt identice ca nuanță (culoare).

Numărați barele in partea stânga și în partea dreapta a imaginii

   Nu veți obține același număr. Numărați și cărămizile pe laterale și la mijlocul imaginii.

Alte variații la iluzia Scara nesfârșită

Alte exemple de obiecte imposibile

   La final, alte variații de imagini mișcătoare sau mai bine zis care par că se mișcă. Când vă uitați fix la orice punct, mișcarea se va opri. Această iluzie puternică este derivată din interacțiunea dintre contrastele de culoare și pozițiile umbrelor în cadrul imaginii.

   Și la sfârșit, o rugăminte: spuneți cu voce tare (sau în gând) culorile din imaginea se mai jos (nu le citiți!). Este destul de greu, nu-i așa?