Pastele sunt o mâncare universală, fiind preparate cu plăcere și fără restricții religioase în toată lumea. Fie că sunt proaspete sau uscate, de dimensiuni mari sau mici, simple sau umplute, colorate sau aromate, pastele sunt consumate zilnic de miliarde de oameni. Totuși poporul care le prețuiește cel mai mult și care le-a diversificat în decursul anilor este cel italian, Italia putând fi numită fără echivoc “regina pastelor”, chiar dacă pastele nu au produse prima dată de italieni.

   Pastele făinoase, cunoscute sub denumirea generică de paste, sunt un produs alimentar obținut prin uscarea aluatului nedospit din făină cu apă, la care se poate adăuga sare și ouă. Pastele sunt tăiate în diferite forme și mărimi. În Europa la prepararea pastelor se folosește făina din grâu, pe când în Asia se utilizează cu predilecție făina din orez. Pastele sunt compuse din carbohidrații, proteine (13%) și grăsimi (1,5%). Valoarea energetică a pastelor este de circa 370 kcal (1546,6 kJ) la 100 grame produs. Pastele colorate pot conține și zarzavaturi sau legume, precum spanac sau roșii, iar cele umplute conțin de obicei carne, brânză sau parmezan. Cele simple au nenumărate denumiri în funcție de mărime, formă și zona geografică: fidea, tăiței, macaroane, spaghete, melcișori, penne, cannelloni, lasagna, vermicelli (viermișori), tagliatelle, gnocchi, rigatoni, fusilli, bucatini etc. Pastele umplute cele mai cunoscute sunt: raviolli, tortellini, cappellettini, tortelloni și agnolotti.

   În China arheologii au descoperit resturi dintr-o mâncare cu tăiței care a fost pregătită cu 4.000 de ani în urmă. Inițial pastele erau servite doar de împărat și nobili, dar în timpul dinastiei Song (960-1297) s-au răspândit în toată China.

   Istoricii cred că arabii, în special cei din Libia, au adus pastele în bazinul mediteraneean, împreună cu spanacul, vinetele și trestia de zahăr. În Talmud, scris în limba aramaică în secolul al V-lea, există o referire la paste preparate prin fierbere. Probabil că pastele au ajuns în Italia când arabii au cucerit Sicilia în secolul al IX-lea, având o influență puternică asupra bucătăriei regiunii. Este cunoscut faptul că în secolul al XII-lea italienii au învățat metodele arabe de uscare a pastelor și au putut astfel să le păstreze în timpul călătoriilor. De asemenea, în multe dintre rețetele siciliene vechi de paste există introduceri gastronomice arabe.

   Cuvântul pasta s-a folosit în Italia abia în secolul al XIV-lea, când negustorii din Sardinia utilizau expresia „obra de pasta” pentru pastele uscate pe care le exportau. După venirea roșiilor din America de Sud (mici și de culoare galbenă, pe care italienii le-au numit „pomi d’oro”), au mai trebuit să treacă ceva ani pentru ca pastele să devină mâncarea națională a italienilor. Abia în 1891 este publicată prima rețetă de paste cu sos de roșii: macaroni á la Napolitana.

   Era industrială a pastelor a început în secolul al XIX-lea, odată cu inventarea presei hidraulice, care a revoluționat procesul de fabricare al pastelor. Din acest moment, pastele s-au răspândit peste tot în lume, fiind proliferate și de valurile succesive de emigrare a italienilor.

Sursa principală : Today I found out