În general, organizațiile internaționale și multe alte grupuri multilaterale sunt sclave ale statelor puternice și unelte ale marilor puteri. Odată create, ele prind viață independent și au aparent un statut ce le conferă o mare importanță. Dar cel mai adesea, ele sunt înființate pentru a proteja sau extinde interesele unuia sau mai multor state membre. Dacă ne gândim să le analizăm, trebuie să le privim activitatea și declarațiile cu reținere, să nu le luam foarte în serios și să căutăm după perdele pentru a vedea cine sunt „păpușarii”, cei care trag sforile.

   Organizațiile internaționale chiar contează și pot determina binele general când sunt produsul unui interes mutual comun al statelor cu aceleași idei. Iar acordurile de liber schimb multilaterale contează când reunesc la un loc realitățile economice benefice pentru toate părțile implicate. Din păcate, organizațiile internaționale care contează sunt cazuri izolate, foarte rare (două exemple: Uniunea Europeană în perioada 1991-2002 și Liga Națiunilor imediat după Primul Război Mondial).

   În lumea modernă, multilateralismul este viu și sugrumă relațiile bilaterale dintre state care de-a lungul istoriei au fost fundamentul înțelegerilor în lume. Un exemplu, Organizația Națiunilor Unite adoptă o rezoluție care impune sancțiuni economice unei țări. Marea majoritate a statelor membre ONU (193) nu are o problemă proprie cu țara respectivă, însă este de acord cu sancțiunile și le pun în practică deoarece ONU spune asta. Chiar dacă pare absurd, puterea sistemului politic internațional nu se află nicidecum în mâinile organizațiilor internaționale. Statele puternice alimentează organizațiile internaționale cu putere dacă acestea le servesc interesele strategice, dar adesea multe astfel de organizații sunt în mare măsură impotente.

   Anul trecut în noiembrie, la summitul Asociației națiunilor din sud-estul Asiei și Asiei de Est, SUA, Japonia, India și Australia au reînființat Dialogul de Securitate Cvadrilateral cu scopul de a rezista influenței Chinei în Asia, deși nu este clar încă ce este cvadrilaterala: o alianță, o organizație multilaterală, un forum de comunicare? Și mai am câteva exemple de organizații internaționale gen unelte: Comunitatea Statelor Independente, Organizația Cooperării Islamice, Liga Arabă, Acordului Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific, Programul pentru Cooperare Mutuală în Asia centrală, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa etc. Mulți cred în eficiența și puterea grupărilor internaționale, dar nu pot da niciun exemplu de organizație care a transformat într-adevăr lumea în bine.