Programul Lebensborn a fost creat în Germania nazistă cu scopul de a sporii rata natalității pentru copiii din rasa pură ariană prin intermediul relațiilor extramaritale sau prin încurajarea nașterilor fetelor și femeilor necăsătorite și adopția copiilor de către părinți din aceiași rasă pură și sănătoasă, în special membri ai SS și familiile lor. 

   Programul Lebensborn, care se traduce prin izvor de viață, a fost înființat în 1935 pentru a contracara scăderea ratei natalității și s-a extins în mai multe țări europene ocupate de Germania în al doilea război mondial în scopul de a promova eugenia nazistă. Inițial, programul a servit ca o instituție de bunăstare pentru soțiile ofițerilor SS, dar apoi a acceptat femei necăsătorite însărcinate sau femei care au născut deja și au nevoie de ajutor, cu condiția ca atât femeia cât și tatăl copilului să fi fost clasificați din punct de vedere rasial „de valoare”. Peste 60% dintre mame erau necăsătorite, iar programul Lebensborn le-a permis să dea naștere în secret departe de casă, fără stigmatizare socială. Dacă mamele au vrut să renunțe la copil, programul a asigurat un serviciu de adopție, cu case de copii aferente („super-copiii” petreceau mult timp în aer liber, făceau două băi pe zi și primeau cel mai bun tratament, inclusiv mâncare foarte bună, chiar și spre sfârșitul războiului când Germania era bântuită de foamete), dar, dacă nu se dovedea „rasa pură”, părinți și copiii erau exterminați de către medici SS imediat după solicitare.

   În Germania s-au născut peste 8.000 de copii prin programul Lebensborn și aproximativ 10.000 de copii în Norvegia, dar în alte țări ocupate, Austria, Polonia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franța și Luxemburg, numărul total de nașteri a fost relativ mic, fără a îndeplini visul celui de-al treilea Reich: rasa ariană, prin copiii cu păr blond și ochi albaștri, să domine întreaga lume. Ofițerii din SS (Schutzstaffel), deși căsătoriți și cu familie, erau considerați prototipul bărbatului arian și încurajați să aibă relații sexuale cu tinere germane sau din țările cotropite cu un arbore genealogic „sănătos și pur” pentru a concepe cât mai mulți copii, iar tinerele erau îndoctrinate să creadă că menirea lor principală în viață este procrearea pentru viitorul luminos al nației. După naștere, copilul „se preda” autorităților, iar mama accepta de bună voie să nu mai știe niciodată nimic despre copil.

   Programul Lebensborn este un exemplu clar de dezumanizare, de îndoctrinare, de spălare a creierului etc. Cum a fost posibil ca prin conceperea și nașterea unui copil să servești un scop meschin al altora și, totodată, să-ți pară un scop măreț? Probabil, acest precept de viață însuflețește și hrănește terorismul modern dându-i un scop sinistru, dar ancorat în istorie.