V-ați gândit vreodată că există celule umane nemuritoare? Ei bine, ele există și sunt stocate în majoritatea laboratoarelor de culturi de celule din lume. Aceste celule umane nemuritoare au fost și sunt esențiale în tratarea poliomielitei, pentru cercetări în domeniul geneticii, pentru învățarea modului cum celulele lucrează și se reproduc, pentru tehnici de fertilizare în vitro etc. și au stat la baza dezvoltării mai multor medicamente pentru tratarea cancerului, gripei, herpesului, leucemiei, hemofiliei, bolii Parkinson sau SIDA. Iar lista poate continua.

   Henrietta Lacks, o femeie de culoare, săracă, și-a găsit sfârșitul în anul 1951 pe patul spitalului Jonhs Hopkins din Baltimore, SUA, suferind de cancer de col uterin. Un doctor care a tratat-o a prelevat o mostră din tumoare, fără știrea sau consimțământul ei, și a trimis-o unui coleg de-al său, doctorul George Gey. Acesta a încercat timp de 20 de ani, fără succes, să crească țesuturi umane din culturi. Un asistent din laboratorul său a descoperit că celulele primite, spre deosebire de alte celule umane normale, puteau să trăiască și să se reproducă în afara corpului, un caz unic.

   Înainte ca celulele nemuritoare să fie descoperite și cultivate pe scară largă, era aproape imposibil ca oamenii de știință să experimenteze în mod fiabil pe celule prelevate și să obțină rezultate semnificative. Culturile de celule normale studiate mureau foarte repede în afara corpului uman. Descoperirea a dat oamenilor de știință, pentru prima dată, un fel de „etalon” pe care-l puteau folosi pentru a testa mii de lucruri. Cu nutrienții de care au nevoie pentru a supraviețui, aceste celule umane nemuritoare vor trăi și se vor înmulți pentru totdeauna (au trecut deja 65 de ani). Mai mult, ele chiar au fost înghețate pentru zeci de ani, iar apoi, după dezghețare, au trăit și s-au replicat.

Celule umane nemuritoare

   Numite și celule HeLa (primele două litere de la Henrietta și Lacks), unicele celule umane nemuritoare s-au dovedit a fi de o importanță vitală pentru omenire, au vindecat sau au prelungit viața a sute de milioane de oameni de pe întreg globul, dar totodată au adus profituri imense marilor  companii farmaceutice. Ele au fost primele materiale biologice umane cumpărate și vândute vreodată.

   Familia și descendenții Henriettei au trăit tot în sărăcie și nu au beneficiat niciodată nici măcar de o asigurare medicală, ca să nu spun de o cotă parte din beneficiile materiale – nu uitați că prelevarea s-a făcut fără acordul femeii sau al familiei. Familia (cu 5 copii) nu a putut să-și angajeze un avocat pentru a încerca să obțină unele drepturi din vânzarea celulelor prelevate de la mama lor. Când soțul Henriettei, un om fără educație, a aflat pentru prima dată, după 25 de ani, despre celulele nevestei, el a interpretat greșit ce i se spunea la telefon, crezând că soția lui era încă în viață și oamenii de știință o țin într-un laborator pentru diverse experimente.