O previziune urâtă a devenit realitate: alimentele pe care le ingeram zilnic conțin particule de plastic.

   Primele materiale plastice au fost produse prin transformarea materialelor naturale. În anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1869 a apărut celuloidul și în 1897 galitul, iar primul material sintetic a fost bachelita (1908). În general, produsul de la care se pornește în fabricarea materialelor plastice este naftul, un produs obținut din rafinarea petrolului. Materialul plastic are calități deosebite: suplețe, rigiditate, rezistență la șoc, elasticitate, transparență, greutate mică etc.

   Acest material extraordinar ne conduce spre un dezastru ecologic mondial. S-a estimat că aproximativ 5 milioane de tone de materiale plastice ajung în oceane în fiecare an. Deșeurile din plastic au nevoie de sute de ani pentru  a se degrada în mod natural. De exemplu, o sticlă din plastic nu este biodegradabilă, în schimb se descompune în particule din ce în ce mai mici, care devin microscopice. Semnalul de alarmă privind pericolul ca plasticul să ajungă chiar în alimente a fost tras acum mai mulți ani și în prezent este dovedit. Particule de plastic s-au găsit în produsul indispensabil funcționării normale a organismului, în resursa vitală a omenirii: sarea.

   O echipă de cercetători chinezi a analizat 15 mărci de sare comercializate în supermarketurile din țară și a constatat că toate dețin particule de plastic minuscule, cu aceeași compoziție chimică prezentă în ambalajele gen PET sau tip celofan. Cantitatea de particule de plastic microscopice variază în funcție de locul de extragere al sării, cea mai contaminată dovedindu-se a fi sarea de mare, între  550 și 681 de particule/kilogram. Prezența plasticului în sarea de mare nu ar trebui să fie o surpriză, deoarece oceanele conțin cantități impresionante de deșeuri din plastic, însă descoperirea cu adevărat deranjantă este că și sarea din alte surse, cum ar fi minele sau lacurile sărate, conține particule de plastic. Sarea provenită din depozite uscate conține cantități mai mici, variind de la 7 la 204 particule/kilogram, probabil, în mare parte, prin contaminare în timpul prelucrării. Un adult, care consumă sare la nivelul nutrițional recomandat, ar putea ingera circa 1.000 de particule de plastic anual numai din această sursă.

   În ciuda dimensiunii lor mici, invizibile cu ochiul liber, aceste particule de plastic prezintă un risc grav pentru sănătate. Un alt studiu a estimat că mulți europeni care consumă multe alimente provenite din oceane (pește, crustacee, păsări marine etc.) pot ingera, tot anual, aproximativ 11.000 de asemenea microparticule. Teste de laborator au arătat că fragmente de plastic de dimensiuni nanometrice pot intra chiar în celule, cauzând leziuni tisulare. De asemenea, fragmente minuscule de materiale plastice se găsesc în nisipul de pe plajele din întreaga lume, dând naștere un nou tip de roci sedimentare, care se formează din amestecul plastic cu nisip.

   Chiar dacă studiul a fost efectuat numai în China, este ușor de presupus că acest lucru este generalizat la nivel mondial și trebuie luate măsuri urgente pentru detectarea și filtrarea particulelor înainte să ajungă pe masa noastră. La scară mondială, singura soluție este reciclarea deșeurilor de plastic și prevenirea acestui risc de contaminare.

Sursa principală: ACS