O discuție prietenească, la noroc – adică întâmplătoare, fără a fi sigur la momentul respectiv – m-a determinat să scriu acest articol despre cuvântul noroc.

   Toate dicționarele explicative ale limbii române apărute în decursul anilor, care cuprind și etimologia cuvântului, susțin că noroc provine din slavă: narokŭ sau na-rokŭ. Cuvântul se regăsește astăzi, sub diverse forme, și în alte limbi (sârbă, poloneză, croată), având un sens comun: hotărâre, soartă, zicere, înadins.

   În limba română acest cuvânt înseamnă:

  1. Soartă, ursită, destin (favorabil);
  2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă;
  3. Formulă de salut sau de urare;
  4. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine;
  5. Bunăstare.

   Noroc este unul dintre cele mai folosite cuvinte de către români, cred că zilnic. Dar, părintele Cleopa vrea să-l șteargă din memoria credincioșilor, fără voia lui Dumnezeu. În mod desuet, el declara norocul ca un demon:

„Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceți, că pomeniți pe dracul Noroc, zicând: pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi știți cine a fost Noroc?” (link)

   Fără a avea habar de etimologia cuvântului, părintele i-l atribuie lui Molah (zeul fericirii!?), printr-o analogie demnă de dispreț:

„Era și Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni și la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astăzi? I se purta statuia într-o căruță cu două roți, făcută din aramă sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de aramă și în fața lui o tigaie din aramă; și-i dădeau foc lui Noroc pe la spate, până se înroșea și tigaia, și el. Popii lui (sic!) purtau în mâini niște securi mari, ascuțite. Ce jertfă primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tău, de unde ești tu. Trăgeau căruța lui Noroc cu tigaia roșie, înfierbântată, și strigau, bătând din palme: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!…” Atunci, nebunele de femei (sic!) ziceau una alteia: „Cumătră, îți dai copilul?” „Îl dau, ca să am noroc!”. Lua muierea copilul de la sân și îl dădea în mâna slujitorului idolesc, care îl tăia bucăți și îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii se puneau odată în tigaia aceea.” (link)

   Părinte, părerea mea este că nu ai avut noroc!

   Expresii aferente pentru noroc – un cuvânt care ne face viața frumoasă:

    • A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse;
    • A avea norocul să… = a se ivi prilejul favorabil pentru…;
    • A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva;
    • A da noroc = a saluta; a închina, a ciocni, a ura;
    • A(-și) încerca norocul = a căuta norocul, întreprinzând acțiuni riscate sau primejdioase;
    • A-i surâde norocul = a fi norocos;
    • Noroc că… = bine că…, din fericire…;
    • Noroc chior/orb/porcesc = noroc extraordinar
    • La cât mi-o sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă;
    • Noroc! = formulă de salut sau de urare;
    • Unde-i norocul să… = ce bine ar fi să…;
    • A-i fi scris în noroc să… = a-i fi sortit să…;
    • Plin de noroc ca și câinele de purici = foarte norocos;
    • A călca în noroc (eufemism) = a călca din neatenție pe stradă, pe alee etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină);
    • Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare.