Ultimele studii la nivel mondial au demonstrat că efectul fundamental al șomajului este schimbarea personalității.

   Șomajul este un fenomen social-economic care se manifestă prin inactivitatea forțată – sau uneori chiar dorită – a unui număr mare de salariați, ca rezultat al dezechilibrului dintre cerere și ofertă pe piața forței de muncă. Cauzele principale ale șomajului se găsesc în domeniul investițiilor și al creării de noi locuri de muncă și deopotrivă în necorelarea corespunzătoare a pregătirii profesionale din licee, școli profesionale și facultăți sau universități și cerințele efective de locuri de muncă.

   Impactul imediat al șomajului este pierderea veniturilor de la locul de muncă. Toate studiile efectuate până în prezent relevă faptul că șomajul are consecințe și asupra sănătății și a relațiilor interumane. Dar, cel mai grav, șomajul modifică personalitatea, prin schimbarea trăsăturilor de bază ale personalității unui individ-șomer, făcându-l mai puțin conștiincios și chiar neprietenos. De asemenea, șomajul afectează și alte trăsături de personalitate sau comportamentale, cauzând nevroze, pierderea treptată a amabilității, extraversiune și o deschidere din ce în ce mai limitată către nou.

Efectul fundamental al șomajului

   Pe alocuri, în unele țări, bărbații nu au suferit transformări majore ale trăsăturilor de bază ale personalității în primii doi ani de șomaj, dar apoi schimbările au devenit evidente, pe când femeile aflate în șomaj au cunoscut o criză de personalitate care a crescut de la an la an.

   Șomerii pot fi stigmatizați pe nedrept ca urmare a schimbărilor de personalitate inevitabile și o lipsă de muncitori entuziaști, în așteptare pentru găsirea unui loc de muncă, ar putea crea un ciclu potențial descendent pe piața muncii. De aceea, politicile publice trebuie să aibă un rol cheie în prevenirea schimbărilor de personalitate adverse în societate, atât prin rate ale șomajului mai mici cât și prin sprijin mai mare pentru șomeri. Prin urmare, politicile de reducere a șomajului, sunt vitale nu numai pentru a proteja economia, ci și pentru a permite o creștere de personalitate pozitivă pentru starea unei nații.

   Oare nu cumva un loc de munca neplăcut, nepotrivit sau „călduț”, fără provocări la adresa capacității profesionale sau intelectuale a angajatului sau fără o doză minimă de interes, ar putea produce, de asemenea, transformări ale trăsăturilor de bază ale personalității?