Tudor Mușatescu (1903 – 1970) a fost poet, prozator, dramaturg și umorist.  La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile „Titanic-Vals”, „…escu” și melodrama „Visul unei nopți de iarnă”, au avut succes și în străinătate, primele două fiind și ecranizate.

Dicționar umoristic - Tudor Mușatescu

   Istoria literaturii romane îi consemnează și romanul „Mica publicitate” (1935), un roman comic „scris în scopul distrugerii spiritului, tratând decăderea unei văduve de colonel, care s-a lăsat jefuită de slăbiciuni erotice de feluriți escroci sentimentali” (George Călinescu). A scris și un lung șir de scrisori umoristice, intitulate „Doresc ca micile mele rândulețe…” (1945), în care face „exerciții de virtuozitate în surprinderea automatismelor caragialești pe terenul scriiturii” (Ov. S. Crohmălniceanu), precum și volumul „Fiecare cu părerea lui” (1970), alcătuit din aforisme („mușatisme”) pe care le-a publicat ani la rând în revista Contemporanul. La acest volum se adaugă un „Dicționar umoristic al limbii române”, în care satirizează beția de cuvinte, agramatismele, falșii intelectuali ș impostorii vremii sale.

   Am ales mai jos câteva cuvinte din dicționar:

Abracadabrant: cuvânt care face pe nebunul.

Absurd: soț care nu recunoaște că nevasta are dreptul să-l înșele.

Abstinent: persoană care se ține din rețineri.

Acadea: fată dulce.

Acru: bărbat cu nevastă dulce pentru alții.

Actriță: femeie cu Thalie.

Adorație: iubire supra-alimentată.

Adulter: căsnicie cu dublă tracțiune.

Afecțiune: dragoste care și-a aranjat drepturile la pensie.

Album: cimitir cu morții afară.

Alcool: reformator religios care-l transformă pe Dumnezeu, în dumnezeii mă-sii.

Ambrozie: băutură cu care se omeneau zeii.

Amor: maladie care te trântește, sănătos, la pat.

Amplificator: gura mahalalei.

Amvon: tribuna electorală a lui Dumnezeu.

Anagramă: cadrilul literelor.

Anatemă: blestem cu patrafir.

Antologie: ghiveci de lauri.

Aplauze: perechi de palme care te omagiază.

Avocat: vorbă multă, bogăția omului.

Bacil: virgulă, care pune punct vieții.

Balet: artă călcată în picioare.

Baniță: pălărie modernă pentru tărâțele din cap.

Bătrân: persoană care începe să se termine.

Bicorn: bărbat însurat a doua oară.

Bis: un cuvânt care nu mai are niciun sens pentru bărbații care au trecut de 50 de ani.

Blestem: colivă orală.

Bot: gură dată la îmblănit.

Brașoave: minciuni ardelenești.

Burlac: joc de cărți din care lipsește dama.

Calambur: balul mascat al vorbelor serioase.

Căsătorie: singurătate în doi.

Cerb: unul fericit că e încornorat.

Decolteu: aeroport pentru aterizarea privirilor și decolarea dorințelor.

Est: cel mai răsărit dintre punctele cardinale.

Evlavios: persoană a cărei bibliotecă se compune din cele douăsprezece Evanghelii.

Fabulă: animale care învață pe oameni cum să se poarte în societate.

Fanfaron: curcan care se laudă că tată-său a fost struț și mamă-sa pasăre Phoenix.

Fante: valetul damelor de… pică.

Fă: bă, cu fustă.

Femeie: enigmă care spune tot.

Frigidă: femeie înghețată de căldura soțului.

Galeș: privire cu zâmbete.

Gâgă: filozof român profund, dar adânc.

Ginere: candidat de-o seară la coroană de împărat bizantin.

Ghicitoare: persoană care vede, prevede și străvede că ești prost.

Gondolă: birjă cu lopeți la roate și cu calul tenor.

Haine: pseudonimele nudului.

Harem: visul soțului după ce s-a certat cu nevasta și doarme pe canapeaua din sufragerie.

Hingher: câinele câinilor.

Holtei: încă fericit.

Ibovnic: schimbul doi într-o căsnicie.

Idilă: dragoste verticală.

Inel: prima verigă din lanțul căsniciei.

Infidelă: cea fidelă altuia.

Infinit: dimensiunea precisă a dragostei.

Justiție: oarba care vede ce face.

Lăuză: femeie mai ușoară cu nouă luni.

Lacrimi: perle de cultură personală.

Madonă: fată mare cu copil mic.

Maică: femeia care a pus cruce inimii.

Mălai: valuta forte a țăranului.

Mămăligă: istoria românilor la ceaun.

Meridiane: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.

Mireasă: alba care îți face zile negre.

Mitologie: minciună cu patalama.

Mozaic: pietre care se înțeleg perfect între ele.

Nevastă: persoană care te încântă o lună și te descântă toată viața.

Obicei: tradiție pe cont propriu.

Omidă: fluture căsătorit.

Opărit: fiert pe dinafară și ars pe dinăuntru.

Orgoliul: mândrie bătută cu telul.

Ort: valută morte.

Osanale: tămâie la purtător.

Parastas: onomastica decesului.

Parfum: memoriile florilor galante.

Păpușă: femeie care își deschide ochii ca să și-i arate, nu ca să vadă cu ei.

Perdea: fereastră după care fetele bătrâne stau la poartă.

Perucă: proteză la cap.

Poet: mâncă-rime.

Prostie: creieri cu intermediari excluși.

Purice: cineva care nu se mai satură de tine.

Ramolit: bărbat care se gândește la femei, numai pentru a se răzgândi.

Sărut: bomboană care se consumă cu două guri dintr-o dată.

Senil: defunct înainte de deces.

Sifon: apă cu nervi.

Soți: condamnați la somn comun, dar la visuri separate.

Stofă: țesătură care se poartă pe dinăuntrul omului.

Șifonier: spațiu locativ pentru cei prinși la nevestele altora.

Ștab: om până la care te ridici aplecându-te.

Tact: ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.

Taciturn: turn tăcut.

Urzeală: diplomație feminină.

Usturoi: creșă de căței.

Vis: viață de rezervă.

Votcă: băutură cu cizme rusești.

X: eternul necunoscut.

Y: praștia alfabetului.

Zarvă: nițele femei la un loc.

Zicală: vorba care se ține de cuvânt.

Zvon: știre în neștire.

   Alte aforisme de Mușatescu sau așa cum au fost denumite – „mușatisme”:

  • Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
  • Unii trăiesc gratis, alții degeaba.
  • Cine bea din sticlă nu e om de pahar.
  • Dacă într-o vorbă îndeși mai mult decât încape, devine vorbă goală.
  • De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
  • Bănuitorul se trezește înaintea ceasului deșteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
  • Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcțiune.
  • Ideea bine clocită trebuie să facă adepți, nu pui.
  • De ce au militarii acte de stare civilă?
  • Ca să măsori distanțele, trebuie să le și străbați.
  • Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
  • Nu sunt sensibil la frig. Chiar și gerul mă lasă rece.
  • E frumos să fii bun, dar trebuie să fii și bun la ceva.
  • Numai după invidia altora îți dai seama de propria ta valoare.
  • Lașitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
  • Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop și dispare în vârful picioarelor.
  • Femeile nu înșală, compară…
  • Lanțurile au redactat definiția libertății.
  • Plictiseala lungește ziua și scurtează viața.
  • Adevărații cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-și pună sângele în mișcare.
  • Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.
  • Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
  • Amintirile sunt asemenea cărților din biblioteca ta. Cauți câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
  • Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
  • Una e să crezi și alta e să fii credul.
  • Nu plânge fără motiv… Și mai ales, nu plânge când ai motive.
  • Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează.
  • Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
  • Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
  • Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmați pentru viață.
  • În fiecare tren al lumii, viața circulă pe compartimente.
  • Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoști și eu nu te recunosc.
  • Uneori te uiți fără să vezi și, alteori, vezi fără să te uiți.
  • Și dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt și vulturi pleșuvi?
  • Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
  • Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
  • Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.
  • Ține-l de vorbă, ca nu cumva să ia cuvântul.
  • Visul umoristului este ca să ajungă de râsul lumii.

   La final, alte trei aforisme care îmi plac în mod deosebit:

  1. Bărbatul e înșelat întotdeauna. Cea mai onestă și devotată soție tot iubește pe cineva mai mult: copilul. (Victor Eftimiu);
  2. Călugărul Ieromin de la Râșca spunea: un bărbat care nu se simte rudă cu nevasta lui trăiește în concubinaj; iar când se simte rudă, trăiește în incest. (Garabet Ibrăileanu);
  3. Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numește fericire. (Romulus Dianu).