Australianul James Harrison poate fi numit „omul cu sânge de aur” din cauza compoziției neobișnuite a sângelui său, care conține un anticorp numit imunoglobulină. Acest anticorp este utilizat pentru a trata boala Rhesus, o formă severă de anemie.

   Observație: boala Rhesus creează o incompatibilitate între sângele mamei și cel al fătului din pântece, deoarece anticorpii femeii gravide distrug celulele sanguine ale copilului. Prin anii 50 Rhesus a fost ucis zeci de mii de copii pe an sau a cauzat malformații congenitale majore, cum ar fi leziuni ale creierului. Femeile însărcinate trebuie să facă un testul de sânge Rh, pentru a detecta incompatibilitatea: dacă mama are Rh-negativ și copilul are Rh-pozitiv, corpul mamei va reacționa la sângele copilului ca o substanță străină. Corpul mamei va crea anticorpi împotriva sângelui Rh-pozitiv al copilului. Incompatibilitatea Rh-ului poate provoca probleme la două luni de sarcină sau mai târziu, atunci când anticorpii pot traversa placenta și să atace celulele roșii din sângele copilului. Din fericire, în cazul în care o incompatibilitatea este găsită timpuriu, există un tratament, cu imunoglobulina Rh, care va preveni orice probleme.

   În anul 1949, la vârsta de 13 ani, Harrison a suferit o intervenție chirurgicală toracică majoră, fiindu-i necesari 13 litri de sânge pentru a supraviețui. În timpul celor trei luni petrecute pentru recuperare în spital, recunoscător pentru sângele donat, care i-a salvat viața, el a promis să înceapă donări de sânge de îndată ce va deveni major, ca o modalitate de a plăti amabilitatea străinilor care donaseră sângele folosit. În 1954, când a început să doneze sânge, s-a descoperit repede că sângele său conținea un anticorp rar, foarte valoros, care putea fi folosit pentru a trata boala Rhesus.

   După descoperire, Harrison  a fost de acord să se supună unor teste extinse și experimente, care în cele din urmă au condus la dezvoltarea unui vaccin numit Anti-D. Pe lângă calitatea de cobai în dezvoltarea vaccinului anti-D, Harrison a donat o cantitate impresionantă de plasmă (plasma se poate dona o dată la două-trei săptămâni, spre deosebire de sânge, care este recomandat pentru a fi donat la șase săptămâni). În anul 2011 Harrison avea peste 1.000 de donări, iar anul acesta va împlini 78 de ani. Se estimează că a ajutat la salvarea a aproximativ 2 – 2,5 milioane de nenăscuți până acum. Printre ei s-a aflat și băiatul fiicei sale, care a trebuit să facă injecția anti-D.

   Această poveste tulburătoare ne poate întări credința că toți ne naștem pe lume cu un scop. Trebuie să fie o senzație extremă de mulțumire când ești considerat de ceilalți un mic Dumnezeu pe pământ! Cu siguranță, scopul lui James este acela de a fi un fel de înger păzitor al micuților nenăscuți. Voi ați aflat care este scopul vostru pe lume?