Tradiția de „botez” a unei nave maritime este veche, de câțiva mii de ani, și a reprezentat inițial un fel de favor sau chiar o cerere de îndurare din partea zeilor, dar azi este doar politică. Vikingii au făcut sacrificii umane sperând să-i îmbuneze pe zei, sângele celor uciși fiind scurs pe corăbiile noi construite. Ulterior, sacrificiile umane au fost înlocuite cu cele animale, iar apoi cu spargerea unor sticle cu diverse băuturi alcoolice. De cele mai multe ori este aleasă șampania pentru că spuma sa asigură spectacolul.

   Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, în vârstă de 88 de ani, a inaugurat vineri cel mai nou portavion al flotei navale britanice, printr-o tradiție mai puțin obișnuită, pe care l-a numit ca pe ea: „HMS Queen Elizabeth”. Ceremonia a avut loc în orășelul scoțian Rosyth, unde a fost asamblat portavionul de 65.000 de tone. Construcția a durat cinci ani și face parte dintr-un proiect de îmbunătățire a flotei militare britanice („HMS Prince of Wales”, un alt portavion urmează să înceapă să fie construit în câteva luni) care va costa 6,2 miliarde de lire sterline. Șase șantiere navale și mai mult de 10.000 de oameni, de la mai mult de 100 de companii din Marea Britanie, au participat la realizarea acestui portavion.

Botez portavion

   Regina a folosit pentru botez o sticlă de malț whisky de 235 de ani vechime, produsă la distileria Bowmore, de pe insula Islay, pe care a spart-o de coca navei cu ajutorul unei instalații automate, apăsând doar un buton. Este a doua oară când se utilizează whisky în Royal Navy pentru a lansa la apă un nou vas (prima dată s-a folosit o sticlă cu whisky Macallan Single Highland Malt la lansarea HMS Sutherland, în anul 1996). În mod tradițional, în marina britanică, șampania este folosită pentru a inaugura noile nave, în timp ce berea este folosită pentru submarine.

Whisky versus șampanie

   Eu cred că această ceremonie cu whisky scoțian, la el acasă, nu este deloc întâmplătoare, deoarece în luna septembrie a.c. va avea loc referendumul privind independența Scoției. De aceea este un act politic bine gândit, oficialii britanici sperând ca Scoția să rămână împreună mai departe alături de Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Pentru Regină, nu ar fi o diferență majoră. Ea va rămâne în funcția de șef al statului, chiar dacă Scoția își câștigă independența.