Parlamentul European se pregătește să-și schimbe sau să-și mențină componența, odată cu alegerile de duminică. Ca epicentru al politicii europene, legislativul european (aleșii Europei) reprezintă un veritabil angrenaj de tocat bani. Costul anual pe care îl implică funcționarea Parlamentului European este de 1,75 miliarde de euro, ceea ce înseamnă circa 2,33 milioane de euro pe an pentru fiecare membru (751 europarlamentari). Prin comparație, una dintre cele mai costisitoare instituții din comunitatea europeană – Parlamentul britanic cheltuiește 378.900 de euro pentru fiecare ales. O parte (200 de milioane de euro) din această sumă extrem de mare este cheltuită de oficialii europeni pe un lucru de neînțeles, care poate fi considerat un moft: mutarea ședințelor Parlamentului de la Bruxelles la Strasbourg, pentru 48 de zile pe an.

   Pentru membrii Parlamentului European, salariul reprezintă, de fapt, doar o parte din suma care le revine lunar. Salariul brut lunar este de 7.956 de euro, din care se reține impozitul comunitar și contribuția la asigurările de accidente, dar aleșii Europei rămân cu un venit net lunar de circa 6.200 de euro. Pe lângă salariu, europarlamentarii mai primesc diverse indemnizații, de pildă indemnizația pentru cheltuieli generale, de aproape 4.300 de euro pe lună, care trebuie să acopere mai multe costuri: de administrare a birourilor, facturi pentru utilități, facturi telefonice, taxe, poștă etc. În cazul în care se efectuează deplasări în alt stat, cu excepția țării de origine, europarlamentarii primesc și o indemnizație de călătorie extrem de generoasă, care poate depăși 4.000 de euro pe lună. Pentru călătorii pe distanțe scurte, de până la 800 de kilometri, nu au nevoie de vreun document justificativ pentru a primi bani din bugetul Parlamentului. În sfârșit, pentru zilele în care Parlamentul European își desfășoară activitatea, aleșii Europei primesc o indemnizație de ședere de 304 euro pe zi, menită să acopere cazarea la hotel, mesele și alte cheltuieli zilnice. Nici în acest caz nu sunt necesare facturi sau alte dovezi ale plăților făcute.

   După terminarea mandatului, statutul de fost europarlamentar le asigură o pensie de până la 5.000 de euro, fără să fi contribuit la vreun fond special. Însă plățile se fac numai după împlinirea vârstei de 63 de ani. În caz de deces, pensia este transferată celei mai apropiate rude, soției sau copilului. De asemenea, pentru o perioadă cuprinsă între șase luni și doi ani de la terminarea mandatului, foștilor europarlamentari, care nu ocupă funcții publice, li se asigură o altă indemnizație tranzitorie.

   Poți să simți emoția? Acum poate este de înțeles sau chiar nu se justifică deloc apatia alegătorilor atunci când vine vorba de Parlamentul European. Dar până la urmă este un indicator prețios: la alegerile anterioare, în 2009, doar 43% din cetățenii UE au participat la vot, cea mai scăzută rată de participare de când instituția a fost înființată.

Aleșii Europei - Prezența la vot pentru PE

   Tendințele în cele mai multe țări europene nu sunt deloc încurajatoare la acest capitol. Chiar optimiștii consideră că prezența la vot în acest an va fi mai slabă de 40%, în cel mai bun caz. Alegătorul mediu pare pur și simplu să nu aibă grija acestui vot. Iar candidații își freacă mâinile gândindu-se la viitoarele câștiguri și la viața dulce, fără griji.

Prezența la vot pentru PE (2009)

   Mai grav și nelipsit de relevanță este faptul că unele partide politice din mai multe țări sunt mai bine reprezentate în Parlamentul European decât în ​​parlamentele lor de origine. Probabil tot din apatie…