Imnul de stat al României are o istorie de peste 150 de ani. România a avut șase imnuri naționale, toți cei care s-au perindat la putere schimbând atât ziua națională, cât și imnul și simbolurile (însemnele) țării. Așadar, într-un secol și jumătate ne-am schimbat imaginea de șase ori, făcând „istorie”. Mai jos este istoria imnului României.

   Imnul de stat ar trebui să fie un cântec solemn și oficial, o melodie triumfală, patriotică, care să aibă capacitatea de a mobiliza toți cetățenii, un simbol al națiunii. Am reușit acest lucru în decursul anilor? Vă las să trageți concluziile singuri.

   1. Începând cu anul 1840 în Principatele Române s-a născut ideea unui imn național care să se cânte mai ales la festivitățile oficiale unde apărea domnitorul țării. În anul 1862 s-a organizat un concurs pentru Imnul de Stat al României și a fost selectată piesa lui Eduard Hubsch, un violonist de origine germană născut în Slovacia, care era capelmaistru la Iași. Imnul s-a numit inițial „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei-Sale Prințul Domnitor” și ani buni nu a avut versuri.

   2. În anul 1884, imnul a preluat versurile compuse de poetul Vasile Alecsandri, devenind Imnul regal român”. Cunoscut și sub titlul „Trăiască regele”, imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată la încoronarea regelui Carol I.

Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Țara Română!

Imnul regal român – Trăiască regele

   3. Acest imn de stat a dăinuit până în 1948, adică vreme de 64 de ani, fiind cel mai longeviv imn din istoria țării. După venirea la putere a comuniștilor, a fost înlocuit cu „Zdrobite cătușe”, pe muzică de Matei Socor și versuri de Aurel Baranga. A fost imnul național al Republicii Populare Române între 1948 și 1953.

Zdrobite cătușe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul
Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marș de năvalnic șuvoi;
Muncitori și țărani și ostași
Zidim România Republicii noi.
În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă’ncordare
Unirea și pacea și munca-i stegar’
Republicii noi populare.

Zdrobite cătușe – imnul național al Republicii Populare Române între 1948 și 1953

   4. Te slăvim, Românie!”  a fost imnul național al Republicii Populare Române între 1953 și 1977. Versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a fost compusă tot de Matei Socor. Imnul are la bază ideologia leninistă și demonstrează prietenia cu Uniunea Sovietică.

Te slăvim, Românie, pământ părintesc
Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far și tărie si avânt
Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,
Făurim socialismul pe-al țării pământ.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Noi uzine clădim, rodul holdei sporim
Vrem în pace cu orice popor să trăim
Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag
Înălța-vom spre glorie al patriei steag
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română

Te slăvim, Românie! – imnul național al Republicii Populare Române între anii 1953 și 1977

   5. Între 1977 și până la revoluția din 1989 imnul național a fost „Trei culori”. Este bazat pe cântecul patriotic cu același titlu, dar cu un text modificat, muzica fiind compusă de Ciprian Porumbescu. A fost imnul național al Republicii Socialiste România.

Cântecul patriotic

Imnul național al Republicii Socialiste România

Trei culori cunosc pe lume

Ce le țin de-un sânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Suveniri de-un brav popor.

 

Roșu-i focul ce-mi străbate,

Inima-mi plină de dor

Pentru sânta libertate

Și al patriei amor.

 

Auriu ca mândrul soare

Fi-va’l nostru viitor

Pururea’n eternă floare

Și cu luci netrecător

 

Iar albastrul e credința

Pentru țară ce-oi nutrim

Credincioși fără schimbare

Pân’ la moarte o să-i fim

 

Pân’ pe cer și cât în lume

Vor fi aste trei culori

Vom avea un falnic nume

Și un falnic viitor

 

Iar când, fraților, m’oi duce

De la voi ș’oi fi să mor

Pe mormânt, atunci să-mi puneți

Mândrul nostru tricolor

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

 

Multe secole luptară

Străbunii noștri eroi,

Să trăim stăpîni în țară,

Ziditori ai lumii noi.

 

Roșu, galben și albastru

Este-al nostru tricolor.

Se înalță ca un astru

Gloriosul meu popor.

 

Suntem un popor în lume

Strîns unit și muncitor,

Liber, cu un nou renume

Și un țel cutezător.

 

Azi partidul ne unește

Și pe plaiul românesc

Socialismul se clădește,

Prin elan muncitoresc.

 

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.

Cu alte neamuri sub soare,

Demn, în pace, să trăim.

 

Iar tu, Românie mândră,

Tot mereu să dăinuiești

Și în comunista eră

Ca o stea să strălucești.

 

Trei culori – imnul național al Republicii Socialiste România între anii 1977 și 1989

   6. „Deșteaptă-te, române!” este din anul 1990 imnul național al României. Versurile sunt ale lui Andrei Mureșanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător. Melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. Unii îl creditează pe Anton Pann ca autor al muzicii, o alta versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele „Din sânul maicii mele”. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!