Universitatea din Liberia, un stat cu circa 4 milioane de locuitori din vestul Africii, a anunțat că niciunul dintre cei aproximativ 24.000 de candidați nu au trecut testul de admitere. Aspiranții la studenție au plătit fiecare câte 25 de dolari taxa de admitere, dar nu au obținut nota de trecere la test. Pentru mulți, vestea a fost greu de crezut, unii dintre elevi s-au revoltat și chiar ministrul Educației a exprimat îndoieli cu privire la rezultate, declarând că „este un fel de crimă în masă”, dar purtătorul de cuvânt al universității a subliniat că instituția își menține decizia și că nu va fi influențată.

   De vină ar fi lipsa de entuziasm și lipsa unor cunoștințe de bază la engleză, limba oficială a țării. De altfel, președintele Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, a admis recent că sistemul educațional este în continuare „la pământ”, fiind nevoie de multe îmbunătățiri. Una dintre marile probleme este lipsa materialelor didactice de bază și, de asemenea, profesorii sunt adesea slab pregătiți. Cu toate acestea, nu s-a mai întâmplat niciodată ca toți candidații care s-au înscris la teste să pice examenul de intrare la facultate. Astfel, nu va exista nicio grupă nouă de studenți pentru anul universitar care va începe.

   Incidentul ar putea avea rădăcini în istoria zbuciumată a țării care s-a confruntat cu două războaie civile dezastruoase între 1986 și 2003, în care au fost uciși sute de mii de oameni. Într-un mediu în care mai mult de jumătate din populație trăiește încă în sărăcie, iar rata șomajului este extrem de ridicată, educația va fi cheia pentru creșterea pe termen lung, mai ales că mai mult de 60 la sută din populație este sub vârsta de 30 de ani.

   Interesant este că supravegherea examenului din acest an a fost condusă de James Dorbor Jallah, un contractant privat care a fost angajat de către universitate pentru a răspunde preocupărilor cu privire la corectitudine și integritate. El a declarat că testul nu a fost schimbat în mod semnificativ față de anul trecut, dar s-a concentrat numai pe abilitățile candidaților, eliminând mita, conexiunile și influențele sociale folosite pentru examenul de admitere.

   Mă întreb acum ce s-ar fi întâmplat dacă doar un candidat ar fi luat examenul de admitere. Și mai mă gândesc ce bine (corect) ar fi dacă examenele și testele importante de la noi, din orice domeniu de activitate, ar fi supravegheate și administrate de instituții private, independente, din alte țări. În schimb sunt sigur că dacă situația asta ar fi fost la o universitate din România, Guvernul ar fi intervenit prompt, cu „măsuri concrete de remediere”, pentru a asigura continuitatea învățământului, dar de proastă calitate. Nu ne comparam noi cu Liberia, dar consider că este o lecție de integritate și moralitate pe care trebuie să o salutăm și apoi să o respectăm noi, românii.