Legile naturii spun că orice ființă se naște, evoluează și apoi moare. Tot în natură există însă un organism care încalcă flagrant această regulă, motiv pentru care a fost numit „meduza nemuritoare”. Această meduză foarte mică se numește științific Turritopsis dohrnii și a fost descoperită în anul 1988 de către biologul marin german Christian Sommer, care făcea cercetări pe riviera italiană, în apropiere de Portofino. Sommer cerceta hydrozoa (o clasă de nevertebrate foarte mici, de pradă, unele solitare, altele grupate în colonii care trăiesc în general în apă sărată; câteva din această clasă trăiesc în apă dulce; hydrozoa sau hydrozoans sunt legate de meduze și corali) pe care le aduna în vase Petri (vas cilindric de mică adâncime, transparent, din sticla sau material plastic, cu capac; este ușor de manevrat, ieftin, și se poate stivui; este folosit în microbiologie pentru culturile de microorganisme) și le observa obiceiurile de reproducere. După câteva zile, el a observat că Turritopsis dohrnii se comportă într-un mod foarte ciudat. Pur și simplu ele au refuzat să moară, inversându-și ciclul firesc de viață, până au ajuns la stadiul de polip și au început un nou ciclul de viață.

Meduza nemuritoare 1

   Mai mulți biologi din Italia, fascinați de această descoperire, au continuat studiile, iar în 1996 au publicat o lucrare numită „Inversarea ciclului vieții”. Oamenii de știință au concis: această specie se poate transforma înapoi în polip, scăpând astfel de moarte și având potențialul nemuririi. „Această constatare pare a demitiza legea fundamentală a naturii: te-ai născut, trăiești și apoi mori.” Unul dintre autorii lucrării, Ferdinando Boero, a asemănat meduza cu un fluture, care, în loc să moară, se transforma într-o omidă. O altă metaforă folosită: o găină care se transformă într-un ou, din care iese un alt pui sau un om bătrân care devine din ce în ce mai tânăr până când este din nou un făt (un fel de Benjamin Button).

Meduza nemuritoare 2

   După un sfert de secol, biologii au realizat unele progrese stabilind că procesul de întinerire este stimulat de stresul mediului înconjurător sau de o agresiune fizică asupra organismului. Se știe că procesul de întinerire este supus la trans-diferențiere celulară, un proces neobișnuit prin care celulele corpului își schimbă funcția, de exemplu o celulă nervoasă se transformă într-o celulă a pielii. Fenomenul este întâlnit și în cazul celulelor stem umane.

   Cercetările au arătat, de asemenea că, în ultimele decenii, meduza nemuritoare s-a răspândit rapid în oceanele lumii, prin apa de mare folosită pentru balast pe navele de marfă, fiind observate nu numai în Marea Mediterană, dar și în largul coastelor din Panama, Spania, Florida și Japonia. Această „invazie silențioasă” dovedește capacitatea neobișnuită de supraviețuire și de proliferare a acestei specii în oceanele lumii.

Meduza nemuritoare 3

   În ciuda acestei descoperiri incredibile, „meduza nemuritoare” a rămas doar în mediul strict academic al biologiei marine. Nimeni nu a fost interesat să încerce extinderea acestor cercetări la alte forme de viață sau realizarea unui medicament care să producă eventual întinerirea sau să „inverseze îmbătrânirea”. Sau pur și simplu nu se dorește acest lucru!

Sursă: The New York Times (28 noiembrie 2012)